Economiile și investițiile

Atât individul, cât și societatea pot să progreseze numai atunci când se produce mai mult decât se consumă.

J. M. Keynes - „prin economii se înțelege surplusul venitului peste cheltuielile de consum”.

A. Cotta - economiile sunt „toate reducerile costului de producție mediu pe care o unitate economică le înregistrează voluntar sau involuntar”

Prin originea lor economiile sunt interne și externe.

Economiile care provin din perfecționarea organizării producției se numesc economii de scară sau de scală

ECONOMIILE (E) reprezintă o parte a venitului obținut de subiecții economici (Y). Cealaltă parte o constituie consumul (C).

Y = C+E

între evoluția economiilor (ΔE) și cea a venitului (ΔY) există o legătură funcțional-cauzală exprimată prin propensiunea (înclinația) marginală spre economii (S)

S = ΔE/ΔY

înclinația marginală spre economii este un număr pozitiv dar subunitar, adică:

0 < S < 1

funcția de economisire = relația funcțional-cauzală existentă între economii. Se obține prin scăderea din venit a funcției de consum.

Investiția = plasarea unei părți a economiilor deținute de subiecții economici în scopul creării sau/și achiziționării de:

- noi echipamente de producție,

- al perfecționării celor existente,

- al creșterii stocului de capital,

- construirii de locuințe proprietate personală,

- al cumpărării unor suprafețe de teren,

- al achiziționării de titluri de valoare,

- al dezvoltării și desfășurării mai eficiente a activității economice, financiare, bancare, științifice, culturale etc.