Efecte economice a formării și funcționarii monopolurilor

ÎNTRODUCERE

Puține sunt persoane care să nu se plângă de creșterea prețurilor. Iar când aceasta se întâmplă într-un domeniu cu un singur ofertant, diagnosticul este clar: monopol. Prețul este prea mare. Cumpărătorii sunt asupriți. Dar pana a atinge tema monopolului, trebuie de clasificat de unde pornesc rădăcinile acestui fenomen. În economia de piață, toate procesele economice, adica toate acțiunile agenților economici, se desfășoară în condiții de concurență. Aceasta este regulatorul mecanismului pieței, motorul dezvoltării vieții economice.

Într-o comunitate socialist-comunistă, statul ca societate organizată, de regulă formează o piață de monopol. La sfârșitul anilor 80 sec. XX, în România ca și in Ucraina, și fosta Uniune sovietică, în condițiile economiei centralizate, era un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurență. Producția întreprinderilor interne de mărfuri în acea perioadă a devenit din ce în ce mai necompetitivă, foarte departe de analogii firmelor străine, iar țarile în consecință - s-au confruntat cu un deficit de aproape toate bunurile, atât pentru consum, cât și pentru uz industrial. Numai odată cu dezvoltarea propriețății private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară și să se dezvolte sistemul concurențial.

Dar ce este concurența?

Concurența în mediul de afaceri reprezintă totalitatea relațiilor dintre cei care acționează pe aceeasi piață pentru realizarea propriilor interese în condiții de libertate economică. Concurentul este persoana (fizică sau juridică) ce concurează cu o alta (sau altele) pentru atingerea acelorași obiective de afaceri. Concurența are loc între agenții economici pentru atragerea de partea lor a clientelei, și pentru a avea acces în condiții avantajoase la factorii de producție. Concurența este de fapt o luptă, o competiție între agenții economici, din care ies învingatori cei mai iscusiți.

Una dintre principalele sarcini pe care o indeplinește statul în economia de piață este aceea de a susține concurența. Mediul competitiv este o condiție importantă pentru dezvoltarea relațiilor de piață, jucatorii de pe piața sunt impusi continuu spre căutarea celor mai efective metode de producție, celor mai ieftine materii prime, și celor mai convenabile combinații între prodfactori.

Piața cu concurență perfectă este un tip ideal de piață care este greu, dacă nu imposibil, de găsit în realitate. Este clar că, asemenea concurenței perfecte, un monopol pur este și el un fel de abstractizare. În primul rând, practic nu există produse fără înlocuitori. Pâinea este, desigur, o marfă foarte importantă. Totuși, se poate trăi fără ea, trăind din cartofi, mămăligă ș.a.m.d. În al doilea rând e greu de imaginat o situație în care concurența este complet absentă. Deși în mai multe piețe închise, de exemplu, într-un oraș mic, putem observa fenomenul de monopol pur. De exemplu, într-un astfel de oraș poate să existe numai un dentist. Cărbunele, atât de important ca sursă de energie, încât ar putea fi numit pâinea industriei, nu este, în înțelesul strict al cuvântului, strict indispensabil, căci energia și căldura pot fi produse de asemenea fără cărbune.

Concurenta imperfecta apare pe piață atunci când agentii economici, ofertanti sau cumparatori sunt in stare prin acțiunile lor sa influențeze mult prețul produselor.

Exista mai multe clasificări ale concurenței, și anume:

- concurența loială si neloială;

- concurența directă si indirectă;

- concurența legală si ilegală;

- concurența activă și pasivă;

- concurența perfectă și imperfectă.

1.1. DEFINIȚIA MONOPOLULUI

Monopolul (din grecește monos - una, poleo - vând) ca fenomen economic este caracterizat prin două aspecte:

- entitate instituțională (întreprindere, firmă, corporație) care deține resurse materiale, financiare, de muncă și capabilități semnificative și are o poziție dominantă (monopolistă) pe piață;

- situație de piață care înseamnă existența unui singur producător sau a unui singur vânzător pe piața relevantă de mărfuri (monopol de piață "pur").

Cu alte cuvinte un monopol înseamna - un drept pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism care exercită un control exclusiv asupra producției și comercializării unui produs material sau serviciu, pe un anumit teritoriu, astfel încât are posibilitatea să stabilească atât prețul de vânzare unitar, cât și cantitatea de produse sau de servicii oferite.

Monopolul de fapt este opus concurenței - nu există concurență fiindcă nu există concurenți; nu există concurenți fiindcă există monopol pe piața respectivă.

În conformitate cu interpretarea instituțională a monopolului, se disting trei etape ale dezvoltării istorice ale sale: nașterea primului monopol (anii 60-70 din secolul al XIX-lea); consolidarea tendințelor monopoliste (1873 sfârșitul secolului al XIX-lea); dominarea monopolurilor (de la începutul secolului al XX-lea). Perioada de dominație a uniunilor monopole în economie a început cu formarea asociațiilor de monopol în cadrul unei singure industrii (integrare orizontală). Această direcție a fost dominantă in primele două decenii ale secolului XX și a rezultat în apariția unor monopoluri industriale organizate, puternice sub forma de carteluri, holdinguri, trusturi și concerne.

Cartelul este un acord între întreprinderile independente ale unei industrii în ceea ce privește împărțirea piețelor, cotarea producției, instalarea prețurile de vânzare, etc.

Trustul este o formă de monopol industrial, care combină producția și vânzările de produse, precum și activitățile financiare ale întreprinderilor. Baza economică a trustului este proprietatea comună a membrilor săi, organizată, de regulă, pe bază de acțiuni. Formă de monopol în care întreprinderile care s-au contopit își pierd independența comercială, de producție și cea juridică, fiind subordonate unei administrații unice.

Holdingul este o societate care detine cea mai mare parte de actiuni a mai multor firme filiale. Fiecare firma din holding își păstrează identitatea și forma de organizare, precum și piețele de aprovizionare și desfacere. Legăturile dintre compania principală, societatea mama, și filiale se realizează în domeniul financiar, tehnologic si investițional.

Concern - o organizație complexă care reunește întreprinderi economice legate între ele prin activitatea lor, întreprinderile rămânând formal independente.

Varietatea formelor organizaționale și a modurilor de a crea monopoluri nu își schimbă esența, care au un caracter triplu:

- concentrarea unei părți semnificative din producția și vânzările al unuia sau mai multor sectoare;

- impunerea unor condiții nefavorabile altor jucatori de pe piață, utilizarea metodelor de concurență neloială, discriminarea de preț, etc.

- posibilitatea obținerii unui profit de monopol ca formă de implementare a propriei dominații economice.

Dezvoltarea tuturor tipurilor de concentrare monopolă conduce în mod constant la faptul că o parte tot mai mare a veniturilor naționale și a bogăției naționale este concentrată în mâinile câtorva lideri monopolisti.