Efectele în plan extern ale realizării pieței interne unice

INTRODUCERE

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre 6 tari: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda.Dupa 50 de ani si sase valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Republica Ceha si Slovacia; 2007: Romania si Bulgaria), Uniunea Europeana are in prezent 27 state membre, iar alte tari, precum Croatia, Republica Macedonia si Turcia sunt oficial candidate la aderarea la Uniune.

Institutiile europene:

I) Parlamentul European: ales de populatia statelor membere, votează asupra legilor privind bugetul, în cazul respingerii apare procesul de negociere cu Consiliul de Miniştri

II) Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministrii): decide asupra proiectelor de lege ale Comisiei, stabileşte bugetul, incheie tratate internaţionale;

III) Comisia Europeana: executivul cu drept de initiativa legislative, propune legi, aplică planul bugetar, veghează la aplicarea legilor europene, a bugetului şi a programelor uniunii;

IV) Consiliul European: funcţional şi juridic este supraordonat organelor UE, nefiind un organ UE, ia decizii fundamentale, stabileşte liniile şi obiectivele generale

V) Curtea de Justitie care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar

VI) Curtea de Conturi: responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare.

Misiunea Uniunii Europene este sa organizeze relatiile intre statele membre si popoarele lor in mod coerent si pe baza de solidaritate.

In ceea ce priveste obiectivele Uniunii Europene la nivel comunitar, acestea vor promova:

-o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităţilor economice;

-un inalt nivel de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială;

-egalitate între femei şi barbaţi;

-o creştere durabilă şi neinflaţionistă;

-un înalt grad de competitivitate şi convergenţă a performanţei economice;

-creşterea standardelor de trai şi a calităţii vieţii;

-coeziune economică şi socială şi solidaritate între statele membre.

In vederea atingerii acestor obiective, instituţiile Comunităţii trebuie:

-să realizeze o piaţă comună şi o uniune economică şi monetară;

-să implementeze politici şi activităţi comune.

Piaţa Comună / Piaţa Internă / Piaţa Unică

Infiintarea „Pietei Comune” reprezenta obiectivul principal al Comunitatii Economice Europeane (infiintata in 1957 prin Tratatul de la Roma), ceea ce presupunea eliminarea gradata a barierelor comerciale dintre statele membre.

„Piaţa comună” nu este descrisă ca atare în Tratat, dar ea cuprinde „piaţa internă” şi diferitele politici comune, cum ar fi: agricultura, concurenţa, dezvoltarea regională, mediul şi altele.

Aproape 30 de ani mai traziu, in anul 1985, Comunitatea Europeană reia ideea propusa in Tratatul de la Roma,, angajandu-se într-un proiect extrem de ambiţios: definitivarea pieţei unice europene. “Cartea Albă pentru desăvârşirea pieţei interne” prevedea 282 de măsuri legislative necesare creării unei pieţe interne a tuturor ţărilor membre, în care să nu mai existe control la frontiere, începând de la 1 ianuarie 1993.

„Piaţa internă” este definită în Tratat ca „o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor (lucrătorilor), serviciilor şi capitalului în conformitate cu prevederile prezentului Tratat.”