Eficiența economică a investițiilor

Noțiunea de investiții, deși se utilizează de multă vreme în literatura de specialitate, nu are însă o definiție clară și omogenă. În această definiție se lega noțiunea de investiții de cea de economii. În limbaj practic de afaceri prin investiții se înțelege în general afectarea de mijloace financiare pentru modernizare și expansiunea echipamentelor existente. Deci sensul este acela de investiție netă sau adaos de capital fix. În acest sens, în categoria investițiilor se includ:

- titlurile de participație;

- investiții intelectuale (cheltuieli de organizare și de perfecționare a personalului);

- investiții în cheltuieli de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică;

- investiții tehnice (studii privind realizarea de noi produse, procedee de producție, achiziția de brvete, licențe);

Conform uzanțelor planului de conturi din România putem considera ca investiții orice transformare de resurse financiare în următoarele categorii de active: terenuri, clădiri, construcții speciale, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate și instalații de măsură, control, reglare, mijloace de transport, animale de muncă, plantații, unelte, inventar gospodăresc, și alte mijloace fixe.

Necesitățile acțiunilor de fundamentare și analiză economică au pus totuși în evidență cîteva criterii de clasificare a investițiilor:

1. din punct de vedere a naturii lor investițiile se clasifică în:

- achiziții de utilaje independente și de utilaje cu montaj:

- alte lucrări de investiții, studii, proiectări.

2. după caracterul lucrărilor de investiții

- din punct de vedere al modului de executare a lucrărilor de investiții:

- lucrări executate în antrepriză:

- lucrări executate în regie.

- investiții în continuare, lucrări prevăzute a fi în funcțiune în anii următori;

- investiții realizate aferente capacităților de producție restante.

De exemplu, în agricultură ar fi centrala termică a unor complexe de îngrășăminte, aducțiuni de apă, drumuri interioare.

Teoria economică tratează problema investițiilor ca o alocare de resurse între prezent și viitor, sau mai bine spus între producția de bunuri de consum și producția bunurilor de capital. Alegerea între aceste 2 utilizări face să intervină costul de oportunitate sau prețul renunțării la consumul prezent în favoarea producerii unei unități suplimentare de capital tehnic. Dacă avem în vedere faptul că indivizii nu economisesc decît ceea ce prisosește consumului necesar, costul de oportunitate este dobînda pe care ar fructifica-o banii alocați investiției în eventualitatea unui plasament social sau bancar. Rata dobînzii determină mărimea costului de oportunitate la o persoană care obține bani la o anumită dată în viitor, în loc de a-i obține în prezent.

Se poate spune că eficiența economică, în general, apare ca o proprietate a acțiunii umane de a produce efecte nete pozitive, ca expresie a raportului effect util/ efort făcut pentru obținerea lui.

ΔE = Efect - Efort, ΔE > 0

În mod similar, eficiența economică constituie capacitatea acestora de a produce efecte economice pozitive sub forma unor utilități, profituri suplimentare, economii de cheltuieli totale de exploatare, sau economii de cheltuieli salariale, a unui spor de PIB sau Venit Național, etc.