Eficiența și evaluarea investițiilor

Investitiile in viata social- economica

Investitiile sunt ca vinul rosu, cu cat "mai vechi", cu atat sunt mai bune. Timpul este poate unul dintre cele mai importante ingrediente care fac ca vinul sa fie mai bun si investitia mai profitabila. Atentie insa, nu orice vin si nu orice investitie. In urma cu zece ani, investitiile se coagulau cel mai adesea in jurul achizitiei de valute straine (dolari sau marci germane), al Bursei de Valori aflate in frageda pruncie si al fondurilor de investitii.

Pe parcursul ultimilor zece ani pietele bancare, valutare si de capital s-au diversificat foarte mult, astfel a crescut si gradul de complexitate a oportunitatilor de investire. Cu toate acestea, regulile raman aceleasi: inainte de a porni la drum (indiferent de cat de lung va fi acesta), investitorul trebuie sa isi cunoasca bine profilul de risc, si in functie de acest criteriu sa isi ghideze investitia. Mai mult, pentru suma de bani pe care vrea sa o investeasca/economiseasca investitorul nu trebuie sa isi faca planuri imediate, si cu atat mai putin sa se crediteze.

cresterea si dezvoltarea economiilor statelor lumii sunt puternic influentate de volumul si dinamica investitiilor realizate sau aflate in curs de derulare. In activitatea economica investitiile ocupa un loc central, cu rol dinamizator, atat pentru sfera productiei de bunuri si servicii cat si pentru sfera consumului. Investitiile reprezinta un concept complex, cu multiple abordari si implicatii, a caror problematica este destul de dificil de abordat.

Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.

Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul (exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).

Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

In opinia unor specialisti, cum ar fi Pierre Mosse, investitiile reprezinta “schimbarea unei satisfacţii imediate şi sigure, la care se renunţă, în schimbul unei speranţe viitoare ce s-ar obţine şi al cărei suport sunt tocmai bunurile investite”, pe scurt „o cheltuială incertă pentru un viitor incert”. Alti specialisti, cum ar fi Margerin I. Si Ausset G. sunt de parere ca notiunea de investitii implica trei elemente definitorii : durata, risc, eficienta.

Durata- orice proiect de investiţii are un ciclu de viaţă propriu, caracterizat prin etape şi momente/jaloane bine definite şi pe parcursul căreia parametrii economici ai proiectului au o evoluţie proprie descrisă în tabloul de flux de numerar ;

Riscul care decurge din evoluţia parametrilor proiectului şi dacă cheltuielile au un grad de certitudine rezonabil efectele sunt numai speranţe ;

Eficienta -conform căreia, promotorul de proiect (agentul economic declansator) acceptă schimbarea unor disponibilităti prezente de resurse, în schimbul unei serii de efecte/încasări viitoare care,în sumă totală absolută să fie superioare cheltuielilor iniţiale.

Analizand, recapituland, sintetizand aceste opinii si completandu-le, putem formula urmatoarea definitie generala a investitiei : “Investitia este efortul financiar actual facut pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare si modernizare, avand ca sursa de finantare renuntarea la consumuri actuale sigure, dar mici si neperformante, in favoarea unor consumuri viitoare mai mari si intr-o structura moderna, mai aproape de optiunile utilizatorilor, dar probabile”.

Din aceasta definitie se dezvolta o serie de concluzii si consecinte in plan managerial, dintre care ne limitam la sublinierea unor pe care le consideram mai semnificative :

1. Investitia este un efort actual, care, ca orice efort, trebuie dimensionat, previzionat si argumentat pentru a fi sustinut de catre cei care trebuie sa-l faca.

2. Investitia vizeaza un viitor mai bun, care trebuie evidentiat stiintific si realist, prin studii complexe, adecvate.

3. Sursa de finantare a investitiilor o reprezinta renuntarea la consumuri actuale posibile si sigure, in favoarea unor consumuri viitoare, mai mari, mai performante dar probabile.

Rolul investiţiilor în asigurarea competitivităţii economice

Funcţionarea sistemelor economico-sociale în condiţiile economiei de piaţă şi a unui mediu înconjurător în continuă schimbare, în perspectiva globalizării necesită adoptarea unui management anticipativ şi luarea în considerare a tuturor aspectelor legate de derularea activităţii, comportamentul pe piaţă, relaţiile cu clienţii, furnizorii, statul şi instituţiile financiare. Rezultă că firmele trebuie să fie competitive şi flexibile pentru a supravieţui în economia de piaţă. Ele trebuie să desfăşoare activităţi de modernizare, înlocuire, extindere pe noi pieţe, de dezvoltate a noi produse sau servicii etc., adică să facă investiţii. Aceasta conferă investiţiei un rol principal în creşterea economică, atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic.

Investiţiile se dovedesc a avea un profund caracter novator în cadrul economiei naţionale. Prin proiectele de investiţii se asigură implementarea în practică a soluţiilor oferite de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, a tehnicii şi tehnologiilor de performanţă pe plan mondial, ceea ce conduce la ridicarea nivelului tehnic al producţiei, la îmbunătăţirea şi diversificarea calităţii produselor şi serviciilor, la creşterea eficienţei economice.

Totodată, prin intermediul efectelor de antrenare, investiţiile îşi difuzează şi amplifică influenţa în întreaga structură a economiei naţionale. Ele generează ample efecte în structura şi calitatea factorilor de creştere economică, deoarece au atât un efect de adăugare (de noi mijloace de muncă la cele existente), cât mai ales unul de antrenare prin care noile capacităţi determină, în mod continuu, proiectarea şi realizarea altora, dar şi eliminarea celor ce au suferit uzura morală şi care devin incompatibile din punct de vedere economic şi tehnic.

Un rol important al investiţiilor în cadrul circuitului economic este acela de regulator (compensator) al ocupării forţei de muncă.

Dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii, prin construirea de noi capacităţi şi prin extinderea celor în funcţiune, se finalizează, de cele mai multe ori, cu crearea de noi locuri de muncă, cu efecte benefice asupra populaţiei şi nivelului de trai.