Elemente ale unei strategii post aderare România

Titlul studiului de caz este :  Elemente ale unei strategii post  aderare pentru Romaniasi dezbate perspectiva strategica asupra asteptarilor legate de evolutia Romaniei in procesul integrarii europene de-a lungul urmatorului deceniu. Dupa un deceniu de reforme structurale, legislative si institutionale, de restructurare economica si sociala în vederea pregatirii aderarii, România trebuie sa faca fata unui context semnificativ schimbat si cu un nivel crescut de interdependente între Statele Membre, care necesita un comportament strategic rational si eficace. De asemenea Romania trebuie sa isi reprezinte interesele in cadrul Uniunii Europene.

În primul rând, aderarea la UE constituie oportunitatea si mijlocul de a spori calitatea vietii cetatenilor sai, alaturi de toti cetatenii europeni. Faptul ca România va fi un stat membru UE cu un PIB pe cap de locuitor mult sub media europeana accentueaza nevoia de folosire eficienta a resurselor proprii si a fondurilor comunitare, de stimulare mai activa a investitiilor straine si autohtone.

România are astfel nevoie de mentinerea pe o perioada cât mai lunga a cresterii economice rapide, echilibrate si durabile, de institutii puternice si eficiente, de un sistem legislativ coerent si de un sistem fiscal predictibil.

România trebuie, de asemenea, sa îndeplineasca la termen obligatiile pe care si le-a asumat prin Tratatul de aderare si sa contribuie la realizarea obiectivelor Europei unite. Ca stat membru al UE si în îndeplinirea obiectivelor sale, România va aplica principiile si valorile fundamentale ale Uniunii: solidaritatea, consensualitatea si spiritul de compromis. România va avea o abordare constructiva si de cooperare, în îndeplinirea rolului sau de partener egal în dezvoltarea Uniunii Europene.

In procesul integrarii europene, s-au elaborat politici strategice care sa ajute Romania sa-si indeplineasca obiectivele propuse.Astfel, s-a elaborat politica industriala si a competivitatii, deoarece sporirea competivitatii s-a exprimat clar la inceputul anilor 90 in UE, in special ca urmare a evaluarilor asupra locului economiei UE in context global precum si in legatura cu provocarile intrarii in mileniul III.Se poate remarca orientarea Uniunii Europene spre 3 piloni ai competivitatii:

- conditiile tehnice ale intaririi pozitiei competitive UE: se refera la cercetare-inovare, comunicatii-informatizare;

- conditiile economice, care se refera la stabilitatea macroeconomica, inlaturarea unor bariere prin mai mare liberalizare a unor servicii, in special pentru crearea unui mediu si mai deschis concurentei;

- componenta sociala, care vizeaza in special ocuparea fortei de munca(crestere economica si locuri de munca), pregatirea fortei de munca pentru conditiile unei economii bazate pe cunoastere.

Este de precizat ca ,in urma unor evaluari, nici una dintre tarile UE nu a atins punctajul maxim la vreunul dintre indicatorii de competivitate, iar tarile care se afla in varf sunt Finlanda, Danemarca si Suedia. De asemenea, o comparatie intre SUA si UE, pe baza acelorasi criterii arata ca, in media, scorul UE este sub cel al SUA(chiar daca in medie cele trei tari nordice au un scor mai ridicat decat al SUA).

O alta politica strategica este politica monetara.Aceasta are la baza Banca Centrala Europeana, care este o banca independenta.Rolul ei este acela de a emite moneda - bancnote si monede divizionare, de a autoriza conditiile si modul de functionare ale tuturor celorlalte banci: rolul de "banca a bancilor", de a elabora si pune în aplicare o anumita politica monetara, conform statutului si a gradului sau de independenta fata de guvern, apelând la instrumentele "verificate" ale politicilor monetare sau "inventând" altele noi, care sa raspunda mai bine nevoilor.

Este important de stiut ca obiectivul privind mentinerea unei rate scazute a inflatiei nu este un scop in sine, ci un mijloc pentru a ajunge la bunastare.BCE a reusit atingerea obiewctivului inflatie scazuta, rate reduse ale dobanzii si , in general, o stabilitate macroeconomica evidenta.Cu toate acestea, economia zonei Euro in ansamblu se afla intr-o situatie de insuficienta competivitate in context global si, mai ales, nu a reusti sa asigure o crestere economica ridicata, prin care sa fie create noi locuri de munca sis a scada rata somajului.

Alta politica strategica este politica economica.Aici ma voi opri asupra unui aspect essential care nu se ridica la standarde europene:politica fiscala.

Crearea unei strategii fiscale corespunzatoare unui mediu macroeconomic

dezirabil, care sa fie coerenta cu un grad cât mai mare de utilizare a fondurilor acordate de UE si care sa îndeplineasca conditia de sustenabilitate, reprezinta un proces complex care implica reforme substantaiale în cadrul luarii deciziilor de politica economica si a modului în care se cheltuie fondurile publice. Politica fiscala se va proiecta si implementa pe baza urmatoarelor principii de baza: