Elemente de Metodologia Cercetării în Economie

Performanţele întreprinderii

1.Introducere

Factori sociali, economici şi juridici au determinat diferenţe, privind

situaţiile financiare, de la o ţară la alta. Aceşti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite de recunoaştere a structurii din situaţiile financiare şi la opţiunea pentru diferite baze de evaluare.Un set de situaţii financiare, inclusiv situaţii fianciare consolidate cuprinde: un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie sau situaţia fluxurilor de fonduri, politici contabile şi note explicative. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii referitoare la poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare, rezultatul administrării întreprinderii şi modul de gestionare a resurselor.

Poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare (situaţia fluxurilor de trezorerie sau situaţia fluxurilor de fonduri), generează informaţii privind capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului. Informaţii privind modificările poziţiei financiare a întreprinderii sunt utilizate în evaluarea activităţii sale de exploatare, finanţare şi investiţie în perioada de raportare. Poziţia financiară se determină pe baza informaţiilor din bilanţ, şi performanţa pe baza contului profit şi pierdere.

Pe baza informatiilor generate de situatia fluxurilor de trezorerie putem

anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar, nevoile de creditare, a şanselor de a primi finanţări în viitor, evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor pe care întreprinderea le va controla în viitor, posibilitatea întreprinderi de a genera fluxuri de trezorerie, altfel spus propun analiza performantei unei intreprinderi, bonitatea financiara, gestiunea creantelor si datoriilor, structura financiara si echilibrul financiar a societatii comerciale prin analiza cash-flow-ului intreprinderii si anume cash-flow-ul de exploatare, cash-flow-ul de gestiune, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria neta si de asemenea prin analiza diferitilor indicatori de lichiditate, de risc, de activitate si de profitabilitate.

Intreaga analiza a acestor indicatori va fi aplicata pe baza informatiilor din bilant si contul de profit si pierdere a societatii comerciale Tiseco S.R.L. Societatea are profil de activitate pretări de servicii, depoluarea, ecologizarea şi activităţi similare, reciclarea deşeurilor petroliere, producţie păcură. În perioada 2004-2007 societatea şi-a extins activitatea prin deschiderea spălătoriei auto, a unei vulcanizări auto, dotate cu aparatură şi instalaţii moderne. Deasemenea dispune de o instalaţie de prelucrare a deşeurilor petroliere din care rezultă păcura-combustibil lichid greu, utilizat la centrale termice.

2.Noţiuni generale

Noţiunea de trezorerie se refera la incasări, lichidităţi,disponibilităţi

băneşti ale întreprinderii la un moment dat, adică fondurile pe care le deţine în casă şi în cont .[5,p.459]

Optimizarea trezoreriei presupune ca întreprinderea să evite, pe cât

posibil,deschiderea mai multor conturi în acelaşi timp.Unele au solduri debitoare, ceea ce reflectă o folosire mai puţin eficientă a fondurilor, adică disponibilităţile în conturi aduc doar dobânda bonificată de bancă. Alte conturi au solduri creditoare, ceea ce reprezintă fonduri împrumutate, care comportă un cost superior ratei dobânzii practicate de bancă. Privitor la plasamentele pe termen scurt , trebuie să se aibă în vedere randamentul ridicat, lichiditate bună şi risc redus.De asemenea se urmăreşte un credit redus şi o utilizare eficientă a respectivei posibilităţi de creditare. Pentru aprecierea costului creditului se ţine cont de: nivelul dobânzii, numărul şi valoarea diverselor comisioane bancare (de angajament, de neutilizare, de circuit bancar).

Informaţiile privind fluxurile de trezorerie prezintă avantaje precum

atunci când un tablou al fluxurilor de trezorerie este utilizat în raport cu celelalte situaţii financiare, el furnizează informaţii ce permit utilizatorilor să evalueze schimbările activului net al unei întreprinderi, structura sa financiară, inclusiv lichiditatea şi solvabilitatea sa, şi capacitatea sa de a modifica valorile şi scadenţa fluxurilor de trezorerie. Deasemenea, informaţiile cu privire la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite utilizatorilor să işi elaboreze modele pentru aprecierea şi compararea valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor întreprinderi. Aceste informaţii întăresc comparabilitatea datelor referitoare la performanţele exploatării ale diferitelor entităţi, deoarece ele elimină efectele utilizării unor prelucrări contabile diferite, pentru aceleaşi operaţii şi evenimente.

Cash-flow-ul semnifică surplusul monetar generat de o operaţiune particulară, de un ansamblu de operaţiuni sau de un ansamblu de activităţi ale întreprinderii. Cash-ul reprezintă totalitatea disponibilităţilor şi este asimiliat cu trezoreria netă. [3,p.174] Cash-flow-ul este fluxul trezoreriei nete (∆TN) de la începutul până la sfârşitul exerciţiului financiar. Deasemenea se prezintă sub două forme:cash-flow-ul din activităţi de gestiune şi cash-flow-ul din activităţi de capital, structurat la rândul său în cash-flow-ul din activităţi de investiţii şi cash-flow-ul din activităţi de finanţare. [6,p.822]

3.Cash-flow-ul din activităţi de gestiune

Cash-flow-ul din activităţi de gestiune este utilizat în următoarele scopuri:

efectuarea plăţilor curente de gestiune, achiziţia de active prin autofinanţare pentru rambursarea creditelor şi pentru remunerarea acţionarilor cu dividente şi a creditelor cu dobânzi.Cash-flow-ul de gestiune se poate explica pe baza veniturilor încasabile şi a cheltuielilor plătibile din contul de profit şi pierdere şi corectat cu variaţia nevoii de fond de rulment (∆NFR).[6,p.824]

Cash-flow-ul de gestiune se poate determina prin două metode: o metodă

directă şi o metodă indirectă. Metoda directă pune în evidenţă totalitatea încasărilor şi plăţilor, precum şi creşterile de solduri finale ale stocurilor, creanţelor Si datoriilor de exploatare în raport cu soldurile lor iniţiale. În cazul plăţilor din activitatea de gestiune se include: impozitul de profit, alte impozite şi taxe care nu prezintă sold al datoriilor de plătit, la fel ca şi dobânzile. Deoarece mărimea cash-flow-ului de gestiune este determinată de regulă de operaţiuni de exploatare, acesta se evidenţiază sub forma cash-flow-ului de exploatare (CFexpl.). Aşadar, cash-flow-ul de exploatare se calculează astfel:[1,p.110]