Eșecul Pieței

1.1. Importanţa pieţei şi a eficienţei pieţei

Economiile pot fi clasificate în două tipuri: cele de piaţă în care producătorii decid ce bunuri vor produce şi vinde consumatorilor şi economiile central planificate în care guvernul este acela care decide în mod general ce va produce şi în ce cantitate. Majoritatea economiilor reale sunt mixte. Tipurile economiilor de piaţă au fost întotdeauna cele dominante, dacă adăugam şi cele din recenta distrugere a sistemului din Europa de Est şi fosta URSS. Vasta majoritate a resurselor lumii sunt astfel utilizate în tipul economiei de piaţă care sunt de la fel răspunzătoare pentru o proporţie semnificativă a poluării lumii. Este de asemenea important să înţelegem procesul prin care forţele de piaţă determină cât de mult din fiecare resursă a producătorului va fi folosită în procesul de producţie şi similar de ce operaţiunile de pe piaţă afectează tipurile şi cantităţile de poluanţi produşi. Înţelegând cum operează piaţa şi tipurile de semnale care sunt transmise producătorilor ajută de asemenea să înţelegem cum putem în cel mai bun mod să modificăm piaţa pentru a ne asigura că producătorii nu vor supraexploata şi aşa resursele insuficiente.

Obiectivul producătorului - profitul

De ce produc producătorii? Producţia de bunuri nu este o finalitate, decât atunci când permite producătorului să schimbe bunurile pe bani şi să obţină un venit. Producţia nu este lipsită de costuri, producătorul trebuie să cumpere resurse (materii prime, forţă de muncă, etc.).Astfel producătorii trebuie să se asigure că cantitatea de bani percepută din producerea de bunuri depăşeşte costurile, deci profitul poate fi realizat (diferenţa dintre venit şi costuri) şi că-şi poate continua afacerea.

Este foarte clar că un obiectiv important este acela de a reduce costurile şi să maximizeze profitul. Pe de altă parte firma poate avea şi alte obiective, dar cel al maximizării profitului este esenţial.

Venituri şi costuri

Să tratăm pentru început separat cele două noţiuni ale venitului şi costului. Venitul pe care producătorul îl are prin vânzarea bunurilor, este dat de preţul de piaţă al acelui bun. Acest preţ la rândul lui depinde de cantitatea cerută, cantitatea produsă ca şi de oferta în general pentru cal produs. Este cunoscut că oamenii în general îşi sporesc consumul unui bun atunci când preţul scade, îşi descresc consumul atunci când preţul creşte, deci există o relaţie negativă între preţ şi cantitatea cerută. Aşa cum se observă în grafic avem o curbă C pentru cerere. Pe de altă parte a pieţei, dacă preţul unui bun scade, producătorii îşi vor reduce producţia, în timp ce dacă preţul creşte, ei îşi vor spori oferta de bunuri, daci avem o relaţie pozitivă între preţ şi cantitatea pe care producătorii o vor oferi. Astfel putem trasa curba ofertei în grafic. Aşa cum am mai discutat există doar un preţ Pe, preţul de echilibru al pieţei, în care cantitatea de bunuri şi servicii pe care producătorii vor să o ofere este egală cu cantitatea de bunuri şi servicii pe care consumatorii doresc să o cumpere. Astfel, pentru oricare al preţ decât preţul de echilibru, preţul va trebui să se apropie de Pe, astfel sistemul se echilibrează de la sine.

Venitul marginal este un concept central la economiei şi foarte important. Venitul marginal este cantitatea de venit (sau plată) pe care o firmă o primeşte prin vânzarea unei singure unităţi de output