Eseu asupra metodei de cercetare, a metodologiei și tehnicii

Orice demers științific, care își propune să găsească răspunsul la o anumită chestiune, are la bază o metodologie de cercetare specifică, metodologie ce cuprinde metodele și tehnicile utilizate în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite. Alegerea metodelor de cercetare utilizate este în strânsă legătură cu obiectivele pe care cercetătorul și le propune, depinzând de natura fenomenelor studiate. Astfel, metodele și instrumentele de cercetare propuse spre a fi utilizate de-a lungul cercetării, sunt diverse și variază de la un capitol la altul, fiind adaptate obiectivelor urmărite. Conform autorilor Howard și Sharp, primul pas care trebuie urmat de un cercetător în elaborarea unui deziderat științific în sfera economiei, îl reprezintă identificarea ariei generale de cercetare. (Smith, M., 2017, pp. 165- 167).

Având în vedere specificul și trăsăturile ariei de cercetare precum și opinia conform căreia „o cercetare care va dăinui probei timpului presupune o îmbinare optimă a metodelor de cercetare în scopul atingerii obiectivelor propuse” (Chelcea, S., 2004, p. 49), pe întreg parcursul unei lucrări științifice, alegerea metodelor de cercetare depinde de accesibilitatea acestora. Pentru a culege date complexe și variate, este necesar a consulta numeroase surse și a utiliza o mare varietate de instrumente. (Buschini, F., Moscovici, S., 2007, p. 35).

Procesul de cercetare operează cu metode cărora le sunt subordonate metodologii și tehnici. Astfel:

Prin metodă se înțelege ”modul de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoaștere și de transformare a realității obiective”. (Chelcea, S., 2004, p. 31), reprezintă un ansamblu de modalități, mijloace de cercetare, în vederea găsirii unor soluții pentru chestiuni ce constituie scopul cercetării.

Metoda este strâns legată de conținutul fenomenului studiat, de particularitățile acestuia și astfel, se impune adecvarea metodei la obiectul de studiu, deoarece o metodă general valabilă nu este eficientă. De asemenea, specialiștii consideră necesar ca metoda utilizată în cadrul cercetării să rezulte dintr-o teorie anterioară, verificată în practică. (Crăciun, C., 2015, p. 20).

Metodele utilizate în științele socioumane, conform lui S. Chelcea, pot fi clasificate după criteriile:

• temporal

○ metode transversale: observația, ancheta, testele psihologice, sociometrice;

○ metode longitudinale: biografia, studiul de caz, studiile panel, etc.

• reactivitate

○ metode experimentale: experimentul sociologic, psihologic;

○ metode cvasiexperimentale: ancheta, sondajul de opinie, biografia socială provocată, etc.

○ metode de observație: studiul documentelor sociale, observația, etc.

• numărul unităților sociale luate în studiu

○ metode statistice: anchetele socio-demografice, sondajele de opinie, analizelele matematico-statistice;

○ metode cazuistice: biografia, studiul de caz, monografia sociologică, etc.

• locul ocupat în procesul investigației empirice

○ metode de culegere a informațiilor: înregistrarea statisticã, studiul de teren, ancheta, etc.

○ metode de prelucrare a informațiilor: metode cantitative, metode calitative;

○ metode de interpretare a datelor cercetãrii: metode comparative, interpretative, etc. (Chelcea, S., 2004, p. 31).

Metodologia de cercetare are în vedere clarificarea înțelesului conceptelor, corectitudinea definirii lor, analiza limbajului utilizat. Analiza metodologică vizează corelarea metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor de investigație și adecvarea lor la obiectul de studiu. (Chelcea, S., 2004, p. 33).

În științele sociale și comportamentale, metodologia are două laturi:

• analiza critică a activității de cercetare

• formularea unor propuneri pentru perfecționarea acestei activități (Chelcea, S., 2004, p. 33).

Paul F. Lazarsfeld (1959), considera că metodologia are șase teme principale, respectiv:

- delimitarea obiectuluide studiu în cercetările empirice;

- analiza conceptelor;

- analiza metodelor și tehnicilor de cercetare;

- analiza raportului dintre metodele și tehnicile utilizate;

- stematizarea datelor obținute în cercetarea empirică;

- formalizarea raționamentelor. (Chelcea, S., 2004, p. 33).