Eseu asupra principiului populației

În 1798 apare un tratat anonim de 50.000 de cuvinte: „Eseu asupra principiului populatiei asa cum afecteaza el viitoarea ameliorare a societatii”, iar o data cu aparitia sa sperantele optimiste de creeare a unui univers al armoniei au fost distruse dintr-o singura lovitura. „În câteva pagini, tânarul Malthus smulgea covorul de sub picioarele gânditorilor complezenti din epoca, oferindu-le în locul progresului o perspectiva dezoolanta si mohorâta, datatoare de fiori reci” (Heilbroner).

În eseul lui Malthus spunea despre populatie ca „exista o tendinta naturala a populatieisa depaseasca totalul mijloacelor de subzistenta posibile”. Departe de a urca pe trepte tot mai înalte, societatea era prinsa într-o capcana fara iesie, unde instrumentul de reproducere al omului avea sa aduca inevitabil omenirea la marginea prapastiei. Un alt lucru care contribuia la îndreptarea catre rpapastie pe care Malthus îl vedea era inflexibilitatea preturilor si a salriilor pentru a-si justifica pozitia. O oferta excedentara de fonduri pretabile creata de un credit bancar va fi probabil absorbita de o cadere a dobânzilor, a cererii si a justificarii preturilor.

Doctrina autoconsumarii pe care Malthus o sustine se bazeaza pe faptul ca cererea agregata a sectorului privat într-o economie închisa este întotdeauna insuficient sau are o tendinta perpetua spre insuficienta pentru a absorbi în totalitate pentru a acoperi la un pret convenabil preturile. Aceasta doctrina ignora în totasitate posibilitatea ca cererea sa fie egala cu consumatia plus investitia.

În concluzie, lumea pe care o prevestea Malthus era departe de a deveni acea Utopia pe care o visau ganditorii economici ai acelor vremuri, epoca automultumirii si progresului erau departe de a fi atinsa.

Malthus a fost primul economist de profesie cunoscut lumii, în aceasta calitate el a predat la colegiul înfiintat în Haileybury de Compania Indiilor Orientale pentru pregatirea tinerilor administratori. Thomas Malthus, fiind fiul unui excentric membru al vârfurilor clasei de mijloc din Anglia, a fost instruit cu multa grija pentru a urma cursurile universitare, fiind îndrumat de catre tatal sau, om cu înclinatii filozofice, si ca profesor având un fost detinut politic care îsi exprimase dorinta ca Anglia sa fie cucerita de revolutionarii francezi.

Malthus este adesea pus fata-n fata cu David Ricardo cu care adesea se afla în antiteza. În timp ce primul apartinea clasei de mijloc, el apara în lucrarile si în cadrul cursurilor sale, interesele clasei înstarite, al doilea, fiul unui negustor – bancher evreu din Olanda, ajungând însusi Landlord, combate interesele clasei sale.

Îm 1809 cei doi împruna cu Mill formeaza o strânsa prietenie. Una din bazele acestei prietenii dintre primii doi, este împartasirea parerilor dintre cei doi asupra Teoriei asupra Principiului Populatiei a lui Malthus.

Totusi Mark Blaug este de parere ca pâna si în acest domeniu aeveau unele puncte de vedere diferite. Printre aceste pareri diferite se numara si cererea efectiva. Ratiunea pe care acesta se bazeaza este clarificarea interpretarii înfundarii corespondente diferentei dintre excesul ofertei relative si intensitatea cererii, care face ca preturile sa scada sub nivelul costurilor. Ricardo, dimpotriva, propune masurarea valorii si revenirea la etaloanele introduse de Adam Smith, care sustin numaul unitatilor salariale pot defini un schimb.

Conform eseului de la 6 la 10% din populatia Angliei traiesc din asistenta publica. Ideea principala pe care Malthus o are în eseul sau despre principiul populatiei este ca „economia, expusa extremului, duprima toate motivele de productie”. Cursurile de economie politica sustinute de Malthus vizeaza reducerea dobânzilor pentru acumularea de capital si încurajarea „consumatiei neproductive” de catre proprietarii funciari.

Pâna la începutul anilor ’70 cresterea demografica arata veridcitatea previziunilor mathusiene. În prezent balanta însa s-a înclinat spre partea adversa datorita impunerilor nationale ssi internationale în cayul procearii în tari de genul Indiei si Chinei, care pâna în acel moment dovedeau o crestere exorbitanta a populatiei. De fapt, si Malthus nota în a doua editie a eseului, cu o nota putin mai optimista, posibilitatea de înfrânare voluntara prin faptul ca oamenii din clasa muncitoare se vor casatorii la vârste mai înaintate.

Optimismul de astazi se bazeaza pe progresele tehnice si pe „Revolutia Verde”, care a sporit impetuos recoltele de cereale.

Cea mai sumbra dovada a previziunilor malthusiene a avut însa loc în anii ’80 când posturile de televiziune, transmiteau prin reproterii lor, oripilati de ceea ce vedeau, imagini scheletice ale oamenilor din tarile lumii a treia de genul Ethiopiei. Problema aceasta a început sa fie discutata în talk-show-urile economice pentru cautarea unei rezolvari.