Etapele dezvoltării teoriei economice

Introducere

Actualitatea temei: În sistemul științelor contemporane, știința economică ocupă un loc deosebit de important. Astăzi, nu există domeniu al vieții economice și sociale care, într-o măsură sau alta, să nu apeleze la cunoștințele economice. Deciziile și acțiunile oamenilor se bazează tot mai mult pe raționamente, pe criterii și calculi economice științifice. Economia nu este o știință abstractă, nelegată de viață, ci, dimpotrivă, are un rol deosebit de important în sistemul științelor contemporane.

Scpopul cercetării: Ca scop principal al lucrării date este de a cerceta apariţia şi dezvoltarea economiei ca ştiinţă, premisele ce au stat la baza formării ei, etapele de dezvoltare, rolul ei în formarea şi dezvoltarea vieţii economice, studierea celor mai importante teorii economice, care reprezintă investigaţiile celor mai renumiţi savanţi şi cercetători ai ştiinţei economice.

Metode de cercetare: metoda inducţiei şi deducţiei, care reprezintă o cale de cercetare economică şi de expunere a rezultatelor cercetării atît la particular cît şi într-o formă generală; metoda analizei şi sintezei, care presupune analizarea părţilor componente a unui fenomen economic şi cercetarea informaţiei în ansamblu a fenomenului dat după analiza lui; metoda istorică, ce înseamnă reflectarea, descrierea şi fixarea faptelor şi evenimentelor, aşa cum s-au petrecut ele în timp.

Structura lucrării: Lucrarea dată este structurată în trei capitole, care au următoarele particularităţi:

Capitolul 1: “Evoluţia economiei ca ştiinţă”, în care sunt caracterizate etapele de formare şi dezvoltare a ştiinţei economice, de la etapa preştiinţifică, pînă la etapa contemporană.

Capitolul 2: “Teorii economice contemporane”. Este imposibil de apreciat rolul ştiinţei economice, fără cunoaşterea principalelor teorii şi curente de gîndire economică, deoarece ele au stat la baza formării celor mai importante notiuni, termeni, procese.

Capitolul 3: “Progresul ştiinţei economice contemporane”, în care este caracterizată mai aprofundat ultima etapă de formare a ştiinţei economice, etapa care continuă pînă în ziua de azi şi care se află intr-un continuu progres.

Monografii de bază:

1. “Curs de teorie economică”, Dumitru Moldovan, Ed. ARC 2007

2. “Doctrine economice contemporane”, Cotruţă Dura, Dorina Niţă, Petroşani 2005

3. “Economia Politică” (fundamente de teorie economică), Mihai Grosu, Chişinău, 2001

4. “Evoluţia gîndirii economice”, Gheorghe Popescu, Cluj-Napoca, 2000

Cpitolul 1: Evoluţia economiei ca ştiinţă

Lumea înconjurătoare este studiată cu ajutorul ştiinţei. Există ştiinţe care studiază natura, lumea materială, omul şi diferite activităţi ale acestuia. Pentru a caracteriza ştiinţa economică, este necesar sa se precizeze ce reprezintă ştiinţa în general şi locul economiei în realitate.

Ştiinţa economică studiază realităţi cu caracter dublu: atît obiective, cît şi subiective. Deoarece în centrul preocupărilor sale se află, în primul rînd, una din formele de activitate ale omului, comportamentul subiectiv al acestuia, de aceea, ştiinţa economică este o ştiinţă socială.

Cercetarea ştiinţei economice l-a preocupat pe om încă din antichitate. De-a lungul secolelor, cunoştinţele economice au fost integrate în diferite sisteme de gîndire: filosofie, politică, drept, morală. Ştiinţa economica s-a constituit şi a primit loc important în lumea ştiinţelor, avînd propriul său obiect de studiu, propriile sale metode de cercetare, către sfirşitul secolului al XVIII-lea. Constituirea ştiinţei economice a fost rezultatul efortului creator specializat, al fondatorilor acesteia: A. Smith, D. Ricardo, J.B. Say, W. Ptty, K.Marx, devenind ulterior clasicii acesteia.

De-a lungul timpului, evoluţia economiei ca ştiinţă a trecut prin mai multe etape.

Prima etapa, este etapa preştiinţifică, care se extinde de la originele greco-romane si asiatice pînă la sfirşitul secolului al XVIII-lea. Se caracterizează printr-o perioada lungă a dezvoltării lente a gîndirii economice şi a constituirii ei ca disciplină. Primele elemente de gîndire economică au apărut în Orientul Antic-confucionismul, în China, însă momentul de vîrf al inceputurilor gindirii economice este prezent în Grecia Antică prin marile spirite: Xenofon, Platon, Aristotel.

Etapa a doua, de constituire propriu-zisă a ştiinţei economice, este marcată de tranferul analizei bogăţiei din sfera circulaţiei în cea a producţiei (1750-1830). Această etapă este caracterizată mai ales prin contribuţia epocală a lui Adam Smith şi lucrarea sa „Avuţia naţiunilor” (1776). În această lucrare, denumită şi „Biblia liberalismului clasic”, Smith a reuşit sa sintetizeze cele mai importante cunoştinţe în domeniul economic, dînd dovadă de un înalt spirit critic şi analitic, a reuşit să reducă în discuţie o vastă problematică economică la a cărei soluţionare şi-a adus o contribuţie substanţială. Astfel, Adam Smith, este considerat părintele ştiintei economice, care iniţial, era cunoscută sub denumirea de economie politică.

De o deosebită importanţă au fost în această perioadă dezvoltările şi contribuţiile acelor economişti care au efectuat primele analize economice ale proceselor economice de ansamblu, cum sunt: F. Quesnay, cu faimosul său „Tablou economic”, K. Marx, cu lucrarea sa „Capitalul”, A.R.J. Turgot- „Reflexiuni asupra formării şi distribuirii bogăţiei”.