Etapele evoluției statisticii în România

Principalele momente ale evolutiei statisticii

Ca domeniu de activitatate, statistica a aparut din nevoia sociala reala de a cunoaste in expresie numerica diferite fenomene si procese ale activitatii umane, fenomene si procese din societate in scopul luarii unor decizii privind procesul de conducere. Ea s-a dezvoltat intr-un proces istoric indelungat care a cunoscut mai multe etape, ceea ce I-a permis sa-si contureze din ce in ce mai bine particularitatile sale de studiu, in raport cu gradul general de evolutie a stiintei omenesti si a perfectionarii practicii sociale . Definitia statisticii este spune „ Etimologia : termenul statistica ne trimite la cuvântul „status” cu sensul de stare politica” .Cuvântul statistica este atribuit lui Gottfried Achenwall (1746) , ca o stiinta a descoperirii statului , folosit pentru productie sau consum de produse .

Este vorba de cu totul alt gen de „statisticã" decât cea de vechi tip Sansovino, adicã nu de descrieri ale „Statelor" ci de operatii migãloase de înregistrare, numãrare si mãsurãtoare a diverselor fenomene sociale, demografice, economice, culturale - precum si de efectuarea unor calcule permitând întelegerea comparativã a stãrilor sociale din diverse regiuni, fie provincii interne ale unei tãri, fie chiar de la o tarã la alta.

“Statistica se practica sub forma de numerotare a populatiei si de evidenta a bunurilor materiale”(Statistica,edit.Economica,Bucuresti,2000 ,pag.,autor Elisabeta Jaba ).Aceste metode de statisticii se organizau în primele secole de romani ,egipteni sau alte popoare pentru numerotarea populatiei .Diverse statistici aparute la Egiptenii(2650-2190)… (practicau înregistrari cu ajutorul Nilometrului ,asa numit barometru economic ,pentru a masura nivelul Nilului si pe aceasta baza se aprecia fertilitatea Nilului) sau ( din motive fiscale ,din 2 în 2 ani sa faceau recensamântul aurului si al domeniilor ,tot aici gasim si evidentele piramidelor ,cu privire la cei care aveau sa-i slujeasca lui Faraon dupa moarte, în lume mortilor ) .„ Moise a facut o numerotare a populatiei „.Roma antica (500 î.e.n.,) Servius Iullius (578-534 î.e.n.) a atribuit o mare importanta numaratorii populatiei. Cea dintâi stire despre organizarea unor asemenea moduri de documentare o avem în legãturã cu organizarea la noi a Regulamentelor Organice, de fapt prima încercare de modernizare a Principatelor. Se stie astfel cã aceste Regulamente prevedeau organizarea unor sectii de statisticã pe lângã Departamentul treburilor dinlãuntru, cu sarcina sã execute periodic „catagrafiile" necesare mai ales din punct de vedere fiscal si pentru reglementarea drepturilor de strãmutare a tãranilor dintr-un sat în altul, îngãduite doar la cinci ani o datã, cu prilejul efectuãrii „catagrafiilor".

Aceste catagrafii erau înscrieri în cataloage stabilite nominal, sat de sat si gospodãrie de gospodãrie, a tuturor celor care puteau fi exploatasi fiscal prin dajdii si bir. Stabilite periodic, ele formeazã un izvor de informasii extrem de lãmuritor din multiple puncte de vedere, nu numai demografic ci si economic. Textele acestor categorii nu au fost însã publicate si parte din ele s-au si pierdut, rãmânându-ne din întâmplare doar cât a putut copia din ele Ion Donat, care le-a si supus unor prelucrãri statistice, cartografiind rezultatele obtinute, operatie care fusese de fapt începutã de Anton Golopentia fãrã sã poatã fi dusã la bun capãt. De la Ion Donat ne-au rãmas însã lucruri care se continuã azi, o parte din ele fiind chiar ajunse la stadiul în care pot fi tipãrite, cum e de pildã cu Catagrafia din 1833 privitoare la întreaga Oltenie si la un judes din Muntenia.

Avem deci deschis în fata noastrã un vast câmp de lucru, care necesitã colaborarea unor colective de specialisti istorici, statisticieni, lingvisti si geografi, care asteaptã a fi continuatã, cu certitudinea cã gratie muncii lor vom avea despre tãrile noastre informatii cu mult mai verosimile decât aprecierile fãcute ’grosso modo’ de unii si de altii, mai mult sau mai putin chemati a face asemenea lucrãri, acestia neputându-ne da decât „ordinea de mãrime" a unor fenomene sociale, nicidecum o statisticã a lor stabilitã pe bazã de numãrare, mãsurare si calculare.

Dispunem totusi de o lucrare de caracter stiintific, alcãtuitã de un cunoscãtor al tehnicilor statistice care a avut si posibilitatea sã se informeze prin consultarea documentelor de stat, existente în serviciile curente ale diverselor organizasii administrative de stat, interesul lor continuând totusi a fi dominant fiscal.

Prima descriere sistematica a fost facuta de Francesco Sansarino (1521-1583) în Venetia. Cel mai de seama popularizator al statisticii a fost Gottfried Achennwall (1719-1772),profesor de drept international si de stiinte politice la Gottingen ,care a fost declarat în repetate rânduri „parintele statisticii”.

In acceptiunea de astazi , statistica face parte din randul disciplinelor care studiaza fenomenele intr-o viziune sistemica , la nivel micro, mezo si macroeconomic, static si dinamic, studiul realizandu-se atat asupra ansamblului fenomenelor si proceselor economice si sociale cat si a structurilor acestora, tinand seama de factorii care actioneaza variabil in timp si spatiu si de modul de asociere.

Forma cea mai veche a statisticii o reprezinta inregistrarea numerica a unor fenomene care dateaza de peste partu milenii. Ele se realizau , de regula , sub forma unor inregitari izolate cerute de necesitatile practice din vremea respectiva. Aceste forme de evidenta ce pot fi asimilate conceptelor statisticii de azi au servit unor scopuri fiscale , demografice ., militare sau administrative cu titlu de exemple putand fi considerate: inventarierea (din doi in doi ani) a animalelor, pamantului in Egipt si materialelor necesare construirii piramidelor (2650-2190 i.e.n.);anchetele si recesnsemintele din vremea Imperiului roman(census);polisurile in Grecia antica etc. Situatii asemanatoare se intalnesc in Dacia, in special, dupa ocuparea ei de catre romani .Administratia romana a organizat in Dacia , servicii speciale de evidenta numite “tabularium “ si cre se refereau la evidenta populatiei , productiei si consumului. Se observa ca toate aceste inregistrari stataistice au izvorat dintr-o necesitate practica si se referau cu prioritate la populatie, terenuri agricole, fiscalitate si serveau unor scopuri imediate. Ele se pot atribui unor concepte si procedee statistice care au fost definite mai tarziu, pe masura conturarii statisticii ca disciplina independenta , mai ales ca la acea epoca este dificil sa se faca o diferenta fata de celelalte metode de evidenta.