Etapele misiunii de audit

AUDIT INTERN

Auditul intern este o activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere, destinata sa adauge valoare si sa antreneze îmbunatatirea activitatilor organizatiei. Ajuta organizatia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica si disciplinata în cadrul evaluarii si îmbunatatirii eficacitatii proceselor de management al riscurilor, control si guvernare.

Elementele principale care definesc auditul, în general:

-examinarea unei informatii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;

-scopul examinării unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;

-opinia exprimată asupra unei informații trebuie să fie responsabilă și independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilități pentru activitatea sa și trebuie să fie o persoană independentă;

-examinarea trebuie să se facă după reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard, normă legală ori profesională care constituie criteriu de calitate.

-statutul de independență al persoanelor care realizează aceste misiuni de audit și autonomia organismului din care face parte auditorul.

MISIUNEA DE AUDIT

Misiunea de audit este definita ca o sarcina separata si identificabila, care se finalizeaza prin emiterea de catre auditor a unui punct de vedere sau a unei opinii consemnate intr-un raport, asupra indeplinirii unor obiective clare si bine determinate, aferente entitatii auditate.

Domeniul de aplicare a unei misiuni de audit poate varia în mod semnificativ în funcție de două elemente: obiectul și funcția.

Obiectul

Va permite distincția între misiuni specifice și misiuni generale.

- Fie, cazul cel mai întâlnit, avem de-a face cu o misiune specifică, adică o misiune care se ocupă de o anumită problemă într-un anumit loc. Așa se întâmplă dacă misiunea are ca obiect '"auditul

magaziei uzinei din Valenciennes" sau "auditul vânzărilor din sectorul Maine-Anjou" sau "auditul securității sediului social" sau "auditul centrului informatic al sucursalei din Lyon".

- În opoziție cu aceste misiuni "specifice" putem defini misiuni "generale" care nu vor cunoaște nici o limită geografică. Reluând exemplele precedente putem ilustra noțiunea de misiune generală cu "auditul magaziilor" sau cu "auditul vânzărilor" sau cu "auditul securității" sau cu "auditul centrelor informatice" și acest lucru peste tot unde există într-o întreprindere o magazie, o activitate de vânzare, o funcție de securitate sau un centru informatic.

Funcția

Este un alt criteriu care poate bineînțeles să stea alături de celălalt; vorbim atunci de misiuni unifuncționale sau de misiuni pluri-funcționale.

- Misiunea uni-funcțională, fie că este specifică sau generală, nu se va ocupa decât de o singură

funcție. Din obișnuință, vom rezerva acest termen misiunilor "generale", dar observăm că nu există nici un motiv logic pentru aceasta: atât auditul magaziei uzinei din Valenciennes cât și auditul magaziilor sunt misiuni uni-funcționale deoarece nu vizează decât funcția de "gestiune a magaziilor". La fel se întâmplă și cu "auditul achizițiilor" sau cu "auditul securității" sau cu "auditul recrutării".

- Misiunea pluri-funcțională, cea în care auditorul se preocupă de mai multe funcții în cursul

aceleiași misiuni, se întâlnește în general în două cazuri:

Primul caz, cel mai întâlnit, este cel al filialelor. Când auditorii interni se deplasează pentru a audita o filială, în Franța sau în străinătate, ei auditează în general toate sau o parte a activităților filialei fără a se limita la o singura funcție. Ei pot avea astfel o imagine de ansamblu asupra societății cât și o apreciere globală asupra calității gestiunii sale. Această abordare nu se aplică în general în cazul filialelor importante, decât dacă este vorba de o misiune lungă (al doilea criteriu care va fi examinat în paragraful următor). Această abordare pluri-funcțională a filialei se aplică în egală măsură și din aceleași motive si în cazul uzinelor cu o anumita importanță. Atât într-un caz cât și în celălalt, limita dintre abordarea uni-funcțională și cea pluri-funcțională nu este strictă: totul ține de practică, obiceiuri... și cultură !

Al doilea caz, în afara filialelor și uzinelor, în care găsim adesea o abordare multi-funcțională, este cel al auditurilor informatice: auditarea sistemelor informatice ale unui sector, filiale sau uzine seamănă în general cu o abordare uni-funcțională (informatica), deoarece sistemele informatice în discuție vor acoperi și viza în mod evident mai multe funcții. Dimpotrivă, evităm această calificare atunci când misiunea este definită ca fiind auditul unui anumit sistem informatic specific.