Etică în afaceri - corupția

1. CORUPTIA- GENERALITATI

„Corupţia a devenit un fenomen global,

fiind acceptată ca un instrument de afaceri;

ca urmare, lupta împotriva corupţiei, trebuie,

de asemenea, globalizată.”

Oscar Arias Sanchez, Costa Rica

Laureat al Premiului Nobel

Desi termenul de coruptie este frecvent asimilat cu lipsa de moralitate, el se refera la relatiile dintre autoritati si cetateni si inseamna, de fapt, folosirea abuziva a puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Pentru ca au realizat pericolul social al acestui tip de abuz si pentru a-l descuraja, legiuitorii au definit coruptia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Istoric vorbind, corupţia poate fi considerată cea mai veche formă de criminalitate care a însoţit dezvoltarea societăţii umane până în prezent şi probabil mult timp de aici înainte.

Practic, fenomenul corupţiei s-a născut odată cu omul, aşa de vechi sunt rădăcinile cestei maladii sociale.

Cazul lui Iuda, care pentru treizeci de arginţi l-a vândut pe mentorul său,Isus Hristos, călcând peste propriile convingeri morale şi etice este doar unul dintre evenimentele istorice importante legate de mari cazuri de corupţie

Coruptia administrativa se refera si la mita platita in schimbul castigarii unor licente,usurarii procedurilor vamale,castigarii contractelor de achizitii publice ,sau pentru acordarea prioritatii la prestarea unei intregi varietati de alte servicii guvernamentale .La radacina acestui tip de coruptie sta puterea pe care o au aceste persoane publice de a acorda scutiri preferentiale ,de a stabili ordinea prioritatilor in furnizarea serviciilor publice,sau de a aplica in mod dicriminatoriu norme si alte reglementari.

MICA CORUPTIE

Prin mica corupţie se înţelege acel sector din corupţie care nu aduce atingere intereselor majorităţii indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical, a unui funcţionar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitata în timp şi spaţiu.

MAREA CORUPTIE

Prin marea corupţie se înţelege corupţia la nivel înalt a unui funcţionar, demnitar, etc. Acest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupţie se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii

LIMITAREA FENOMENULUI

Fenomenul corupţie nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare. Corupţia este întâlnită atât în societăţile democratice cât şi în cele totalitare. Deşi există o oarecare tendinţă de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupţia, realitatea este că într-un astfel de regim corupţia este parţial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.

Limitarea fenomenului corupţiei, stoparea totală a fenomenului este considerată utopică, poate fi obţinută prin mecanismul costurilor. Aceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii şi au ca idee centrală indezirabilitatea efectuării unor fapte reprobabile datorită costurilor mari pe care trebuie să lă plătească un individ sau grup de indivizi atunci când faptele acestora sunt descoperite. Accentuând această idee, legiuitorul, din dorinţa de a descuraja un astfel de comportament, a definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

CAUZELE CARE GENEREAZA CORUPTIA

Studierea corupţiei de către diverşi specialişti (economişti, jurişti,sociologi, criminologi, psihologi, politologi şi alţii) a relevat faptul că aceasta este determinată de o multitudine de cauze şi condiţii de natură socială, economică, politică, morală şi culturală,cunoaşter a acestora asigurând un real suport pentru prevenirea şi combaterea fenomenului.

Cauzele care generează acest fenomen sunt diferite de la ţară la ţară, de la o regiune la alta, generând forme specifice de manifestare. Ele pot fi însă grupate în anumite categorii.

Cauze economice

Sărăcia şi imperfecţiunile sistemului economic, lipsa resurselor de subzistenţă, insuficienţa asigurării pentru indivizi a mijloacelor necesare unui nivel de trai la care aspiră, determină un comportament coruptibil. S-a demonstrat că frecvenţa actelor de corupţie este mai mare în ţările sărace, uneori cuprinzând întreaga societate, de la funcţionarii mărunţi până la şefii statelor.

La acestea se adaugă şi restricţiile aplicate de unele state la un momentdat, în legătură cu producerea sau importul unor mărfuri (alcool, ţigări şi altele),precum şi interzicerea totală a producţiei sau comercializării unor produse (exemplu: drogurile). Pentru producţia, circulaţia şi uneori deţinerea unor asemenea mărfuri se comit acte de corupţie, autorităţile corupte favorizând pe corupători pentru obţinerea de licenţe, facilităţi vamale sau tolerarea unor

activităţi interzise.

Lipsa de fermitate din partea autorităţii statului şi inconsecvenţa în

aplicarea legilor.

Asemenea comportament generează cazurile de toleranţă, manifestate de puterea politică, implicarea acesteia în acte de corupţie şi imoralitatea unorfuncţionari ai statului. De multe ori autorităţile însărcinate cu stoparea corupţiei sunt ineficiente datorită sistemului defectuos de selecţie şi promovare a funcţionarilor, dar şi datorită faptului că unii dintre reprezentanţii acestor autorităţi ajung ei înşişi săfie corupţi. Există ţări, în special cele aflate în faza incipientă de democratizare sau cu regimuri totalitare, în care puterea este implicată în cel mai înalt grad în acte de corupţie, politica de stat fiind marcată efectiv de acest flagel.