Etică profesională în audit

Natura (caracteristicile) eticii

Etica a fost definită ca fiind un studiu al principiilor şi valorilor morale care guvernează acţiunile şi deciziile indivizilor sau a grupurilor. Deşi etica personală variază de la individ la individ, în societate majoritatea oamenilor sunt capabili să cadă de acord asupra a ceea ce consideră ei a fi comportament etic sau nu. În fapt, o societate enunţă legi care scot în evidenţa definiţia cetăţenilor asupra formelor extreme ale comportamentului neetic.

Multe comportamente considerate neetice într-o anume societate, nu este în mod specific interzis, aşadar de unde putem şti dacă ne comportăm etic sau nu? Cine decide care sunt standardele corecte de conduita? Este etică orice formă de conduită atâta timp cât nu încalcă o regulă sau o lege a unei profesii?

Un bun punct de plecare în considerarea eticii este examinarea contextului în care majoritatea întrebărilor se nasc, a relaţiilor între oameni. Orice relaţie între doi sau mai mulţi indivizi presupune o serie de aşteptări de către fiecare individ implicat. Cu siguranţă că o relaţie între un contabil public acreditat (CPA) şi clientul său înseamnă şi o serie provocări interesante. De exemplu: este etic pentru un auditor senior să raporteze mai puţine ore lucrate la un angajament de audit? Este etic să accepte de la un client de audit bilete la un meci de baseball/fotbal? Poate, din punct de vedere etic, un CPA să permită clientului sa îi plătească un prânz de afaceri şi în acelaşi timp sa îşi păstreze independenţa? Există aspecte etice în situaţia în care un auditor doreşte implicare sentimentală cu o persoană responsabilă de auditul intern dintr-o firma care e clientul său de audit? Contează dacă auditorul respectiv lucrează asupra acelui angajament?

Ce sunt dilemele etice?

O dilemă etică este situaţia în care un individ este pus în faţa luării unei decizii cu privire la propriul comporament.

Exemplu:

Să presupunem că un student de la Universitatea Dvoastră găseşte un ceas foarte scump într-una din toalete. Ce acţiuni (dacă e vorba de vreuna) va întreprinde studentul pentru a găsi proprietarul?

O dilemă etică implică în general, o situaţie în care binele unuia sau mai multor indivizi este afectat de rezultatele unei decizii. În dilema prezentată mai sus, binele proprietarului de drept este afectat de decizia studentului.

Dilemele etice cu care se confruntă auditorii au de cele mai multe ori efect asupra bunăstării unui număr mare de indivizi sau grupuri de indivizi. De exemplu, daca un auditoria o decizie neetică în ceea ce priveşte conţinutul unui raport, binele a mii de investitori şi creditori poate fi influenţat.

Un cadru pentru luarea deciziilor etice

Cum luăm deciziile cu privire la un curs corect al acţiunilor aunci când suntem confruntaţi cu o dilema etică? Pentru început, să luăm în considerare cum iau deciziile oamenii în general. Cu siguranţă ca multe decizii necesită puţine gânduri conştiente. Un şiret dezlegat este îndată legat. Un stilou căruia i s-a terminat cerneala este reîncarcat imediat. Totuşi, atunci când e vorba de decizii a căror consecinţe sunt mult mai semnificative, se utilizează un preces formal de luare a deciziilor. Paşii implicaţi în luarea oricărei decizii includ in general:

1. Identificare problemei

2. Identificarea acţiunilor posibile de întreprins

3. Identificarea oricărei constrângeri cu privire la luarea deciziei

4. Analizarea efectelor potenţiale ale acţiunilor posibile de întreprins

5. Selectarea acţiunii optime de întreprins

Au fost propuse diferite alte cadre de raportare la dilemele etice. Totuşi, ţinând cont de faptul că majoritatea deciziilor cu care se confruntă CPA are şi o dimensiune etică, utilizarea cadrului general prezentat mai sus pare îndreptăţită şi potrivită. În continuare vom ilustra acest cadru într-o situaţie dată.

Luarea deciziilor etice- Exemplu profesional

Să presupunem ca aţi lucrat pentru o firma de contabilitate publică timp de 6 luni şi aţi fost recent desemnaţi ca şi auditor pentru o mică firmă producătoare. Auditorul principal v-a desemnat sarcina de a extrage informaţii financiare referitoare la companii comparabile din diferite baze de date financiare care se găsesc pe internet. Vi s-a indicat ca această sarcină să fie completă până Luni dimineaţa. Deşi aveaţi speranţa de a finaliza lucrul Vineri, lucrurile nu au iesit aşa cum aţi plănuit şi aţi fost nevoit să mergeţi la servici şi Sâmbăta.

Sâmbăta, aşteptările Dvs cum că totul ar fi durat câteva ore au fost înşelate şi aţi terminat abia la 16:00, după exact 8 ore de lucru. Credeţi că o parte a problemei constă în faptul că Vineri aţi stat până noaptea târziu la un concert, aşadar nu aţi avu un randament maxim. Deşi aţi finalizat sarcina, depăşit bugetul timpului alocat cu şase ore. Datorită circumstanţelor (eficienţa scăzută a muncii şi bugetul depăşit), sunteţi tentat să raportaţi mai putine ore lucrate. Deşi politica firmei încurajează angajaţii să raporteze toate orele lucrate, sunteţi conştient că ea este deseori încalcată de alţi auditori. În plus, sunteţi sigur că evaluarea Dvs va fi bazată nu doar pe caliatatea muncii dar şi pe capacitatea de a respecta bugetul de timp. Aţi fost criticat la evaluările angajamentelor precedente pentru faptul că v-a luat prea mult timp pentru a încheia anumite acţiuni.

Din moment ce sunteţi plătit pe baza unui salar fix lunar şi un bonus de sfârşit de an în funcţie de performanţele obţinute, salariul nu va fi direct afectat de raportarea unui număr de ore mai săzut. Aţi putea chiar să argumentaţi că a nu raporta toate orele ar putea îmbunătăţi rezultatele evaluării Dvs. ceea ce ar conduce la un bonus mai mare.

În continuare vom analiza această dilemă utilizând cadrul prezentat anterior.