Etica relațiilor de afaceri

ETICA RELATIILOR DE AFACERI

Etica afacerilor ocupa o pozitie speciala in domeniul eticii “aplicate”. Ca si etica din domeniul medicinei sau al avocaturii, etica afacerilor consta in aplicarea, uneori dificila, a unor principii etice foarte generale (cum ar fi utilitatea sau datoria) in situatii si crize mai degraba specifice si adesea unice. Etica afacerilor opereaza in cazul unei activitati umane ai carei practicieni nu au, de cele mai multe ori, un statut profesional, si ale caror motive sunt adesea considerate, eufemistic spus, mai putin nobile.

“ Lacomia ” (avaritia) este deseori desemnata ca fiind singurul motor al afacerilor ; cea mai mare parte a eticii afacerilor nu este foarte flatanta pentru aceasta activitate. Intr-un anumit sens, originile acestei istorii pot fi identificate in epociile antica si medievala, cand, pe langa atacurile asupra afaceristilor din filosofie si religie, ganditori pragmatici precum Cicero au analizat cu atentie chestiunea corectitudinii in tranzactiile comerciale obisnuite.

Tematica eticii afacerilor, asa cum este inteleasa in mod curent, nu este mai veche de un deceniu. Etica afacerilor era un domeniu fara prea mare prestigiu in cadrul filosofiei clasice, fara o materie conceptual proprie. Era prea practica pana si pentru etica aplicata, iar pentru o lume filosofica caracterizata de abstractie si idei ale unor lumi posibile, etica afacerilor era mult prea preocupata de vulgarul mijloc al schimburilor cotidiene – banii

Insa chiar si filosofia s-a aplecat mai atent asupra lumii reale, iar etica afacerilor si-a castigat un loc. Noi aplicatii si sofisticari ale teoriei jocurilor si alegerilor sociale au permis introducerea unui tip de analiza mai formal in etica afacerilor.Si mai important, interactiunea si amestecul practicienilor cu directori de firme, cu lideri sindicat si cu proprietari ai unor mici afaceri au consolidat amalgamul, altadata ciudat, intr-un subiect de analiza solid, au atras interesul si atentia oamenilor de afaceri si au conferit practicienilor “ academici ” statutul de participanti activi in lumea afacerilor.

O SCURTA ISTORIE A ETICII AFACERILOR

In sens larg, afacerile exista de pe vremea sumerienilor care faceau comert la scara larga si contabilitate inca de acum sase mii de ani.Afacerile nu au avut insa intotdeauna acea activitate centrala si respectabila, asa cum sunt astazi, iar viziunea etica asupra afacerilor a fost mai mereu negativa.

Aristotel, care trebuie recunoscut ca primul economist, a distins intre doua sensuri ale termenului “ economie ” :

- oikonomikos sau comertul pentru gospodarie, era acceptat si considerat esential pentru mersul oricarei societati, chiar mai putin complexe ;

- chrematisike inseamna comert in vederea obtinerii profitului

Iisus i-a alungat pe schimbatorii de bani din temple si moralistii crestini de la Pavel la Toma de Aquino si Martin Luther i-au urmat exemplul, condamnand cu fermitate ceea ce noi onoram astazi ca fiind “ lumea afacerilor ”

Dar daca etica afacerilor in forma ei condamnabila a fost opera filosofiei si a religiei, la fel a fost si schimbarea dramatica in atitudinea fata de afaceri de la inceputurile epocii moderne