Etică și integritate academică

INTRODUCERE

Termenii „etică și integritate academică” au două sensuri diferite, deși corelate. Pe de o parte, „etica academică” (academic ethics) se referă la un domeniu de cercetare teoretică și empirică, adesea interdisciplinar, iar pe de altă parte „etica în mediul academic” (ethics in academia) vizează mai curând o mișcare intelectuală și socială care promovează etica în organizațiile academice.

Etica academică reunește o serie de elemente cuprinse în etica cercetării, managementul eticii în organizațiile din zona academică și deontologia profesională a cercetătorului sau profesorului .

Etica cercetării științifice se ocupă cu problemele etice care apar în toate fazele unei cercetări, de la alegerea temei și a metodelor, la desfășurarea cercetării și ulterior la publicarea și valorificarea rezultatelor. Problemele de natură morală pot fi extrem de variate și pot deveni complexe atunci când cercetarea are ca subiecți ființe vii.

Etica cercetării științifice implică două aspecte importante. Un prim aspect interesează o zonă a reflecției teoretice, în care sunt discutate dileme morale ce pot apărea în activitatea de cercetare, sau sunt formulate și analizate propuneri normative de abordare a acestor dileme. Un alt aspect se referă la o realitate instituțională, configurată de mecanismele care asigură evaluarea și avizarea etică a proiectelor de cercetare, dezvoltarea unor standarde și reglementări și monitorizarea respectării lor (comisii de etică a cercetării, consilii naționale de etică, cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate).

ASPECTE ETICO-MORALE ALE ACTIVITĂȚII MEDICALE

În antichitate, societatea a dovedit necesitatea definirii unui cod de comportament propriu medicilor, pentru încadrarea activităților lor și pentru a da încredere pacienților. Cel mai cunoscut, dar și cel mai vechi, este cel al Școlii din Cos animată de către Hipocrate (460 - 377 î.e.n.). Celebrul jurământ al lui Hipocrate se depunea la intrarea în școala de medicină, iar viitorul medic accepta să se supună acelor reguli. În general, medicii au transmis acest mesaj și au respectat aceste principii conținute în jurământul lui Hipocrate de-a lungul timpului.

Începând cu anii 90 a secolului trecut, etica și-a câștigat un loc din ce în ce mai important atât în învățământ, cât și în practica medicală. Cu toate că dimensiunea etică a practicii medicale este recunoscută, clasic, ea nu face parte integrantă din competența profesională a medicului, de unde importanța de a o prezenta studenților în medicină ca o competență de dobândit.