Etică și Morală în Auditul Financiar

Auditul îşi poate atinge obiectivele doar dacă există un sistem de control organizat, formalizat, periodic, constituit din: standarde şi norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri etice, care să susţină morala profesiei de audit având în vedere faptul că auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli, precum „soţia Cezarului“.

Funcţia de audit oferă, din acest punct de vedere, siguranţa rezonabilă că operaţiunile desfăşurate, deciziile luate sunt sub control şi că în acest fel contribuie la realizarea obiectivelor organizaţiei. În caz contrar, funcţia de audit trebuie să ofere recomandări pentru a remedia situaţia.

Auditul financiar este o examinare profesionistă şi independentă (expresie de opinie) a situaţiilor financiare efectuată de un auditor în conformitate cu orice obligaţie relevantă; aport de credibilitate asupra informaţiilor contabile publicate de unitatea patrimonială. Pentru persoanele exterioare agentului economic avizul unui profesionist independent asupra documentelor financiar-fiscale constituie cea mai bună indicaţie asupra gradului de încredere pe care îl poate acorda acestora. El presupune o examinare completă a documentelor şi actelor justificative şi fiscale şi are scopul de a arăta dacă aceste documente prezintă corect situaţia financiară şi fiscală a agentului economic si rezultatul operaţiunilor privind perioada certificată. Fără acest aviz documentele pot fi puse la îndoiala sub aspect real şi juridic.

Din aceste motive auditorul trebuie in primul rând sa fie o persoana etică şi morală. Incă din cele mai vechi timpuri funcţia de auditor era indeplinită de oameni de încredere. Pe la inceputurile secolului XVIII funcţia de „auditor” era exercitată de preoţi, deoarece aveau calităţile morale necesare si aveau ca obiectiv pedepsirea hoţilor pentru fraudă şi protejarea patrimoniului propriu. Iar în perioada 1970 – 1990 imaginea auditorilor a luat conturul unor profesionişti din sfera auditului şi contabilităţii organizaţi ca executanţi de profesii liberale, independente sau reuniţi în cadrul unor societăţi de expertiză şi audit ce au ca obiectiv formularea unor opinii care atestau imaginea fidelă a conturilor,calitatea controlului intern, respectarea normelor contabile şi protecţia contra fraudelor naţionale şi internaţionale.

Auditorii trebuie sa dea dovadă de o integritate ireproşabilă şi un comportament etic pentru a avea încredere continuă din partea clienţilor.

Toţi auditorii trebuie sa cunoască şi să respecte regulile şi liniile directoare specificate in cuprinsul codului privind conduita etică a auditorului.

Codul privind conduita etică a auditorului reprezintă un ansamblu de principii şi reguli de conduită care trebuie să guverneze activitatea auditorilor. Scopul Codului privind conduita etică a auditorului este de a promova cultura etică în viziunea globală a profesiei de auditor. Acest cod cuprinde regulile pe care auditorii trebuie să le respecte în exercitare atribuţiilor.Scopul Codului privind conduita etică a auditorului este crearea cadrului etic necesar desfăşurării profesiei de auditor, astfel încât acesta să îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod

conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii instituţiei sau autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea. Realizarea scopului prezentului cod privind conduita etică a auditorului presupune îndeplinirea următoarelor obiective:

a) performanţa - profesia de auditor presupune desfăşurarea unei activităţi la cei mai ridicaţi parametri, în scopul îndeplinirii cerinţelor interesului public, în condiţii de economicitate, eficacitate şi eficienţă;

b) profesionalismul - profesia de auditor presupune existenţa unor capacităţi intelectuale şi experienţe dobândite prin pregătire şi educaţie şi printr-un cod de valori şi conduită comun tuturor auditorilor;

c) calitatea serviciilor - constă în competenţa auditorilor de a-şi realiza sarcinile ce le revin cu obiectivitate, responsabilitate, sârguinţă şi onestitate;

d) încrederea - în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, auditorii trebuie să

promoveze cooperarea şi bunele relaţii cu ceilalţi auditori şi în cadrul

profesiunii, iar sprijinul şi cooperarea profesională, echilibrul şi corectitudinea sunt elemente esenţiale ale profesiei de auditor, deoarece încrederea publică şi respectul de care se bucură un auditor reprezintă rezultatul realizărilor

cumulative ale tuturor auditorilor;

e) conduita - auditorii trebuie să aibă o conduită ireproşabilă atât pe plan

profesional, cât şi personal;

f) credibilitatea - informaţiile furnizate de rapoartele şi opiniile auditorilor trebuie să fie fidele realităţii şi de încredere.

Codul privind conduita etică a auditorului este structurat în două componente

esenţiale:

a) principiile fundamentale pentru profesia şi practica de audit public;

b) regulile de conduită care impun normele de comportament pentru auditorii .

În desfăşurarea activităţii lor auditorii trebuie să aplice şi să susţineă următoarele principii fundamentale:

A. Integritatea

Conform acestui principiu, auditorul intern trebuie să fie corect, onest şi incoruptibil, integritatea fiind suportul încrederii şi credibilităţii acordate raţionamentului auditorului.

B. Independenţa şi obiectivitatea

1. Independenţa.

Independenţa faţă de entitatea auditată şi oricare alte grupuri de interese este indispensabilă; auditorii trebuie să depună toate eforturile pentru a fi independenţi în tratarea problemelor aflate în analiză; auditorii trebuie să fie independenţi şi imparţiali atât în teorie, cât şi în practică; în toate problemele legate de munca de audit independenţa auditorilor nu trebuie să fie afectată de interese personale sau exterioare; auditorii au obligaţia de a nu se implica în acele activităţi în care au un interes legitim/întemeiat.