Euro - monedă internațională

Introducere

Revoluţia monetară întruchipată de euro implică mult mai mult decât eliminarea a 11 monede naţionale şi distribuirea unor noi bancnote colorate şi monede în întreaga Europă. Ea atrage după sine unificarea pieţei comune de bunuri şi servicii a Uniunii Europene, modificări structurale majore în ţări grevate de imprudenţă fiscală şi reorganizarea politicii monetare în unele dintre cele mai avansate economii industrializate ale lumii. Deşi la prima vedere poate părea că o nouă monedă trans-europeană va avea o mică semnificaţie în afara cercurilor bancare şi a celor din turism , euro a invadat de fapt aproape fiecare sector din economia mondială, definind termenii alegrilor şi dezbaterilor politice majore şi bulversând mediul internaţional al afacerilor.

În ciuda aceste atenţii, euro reprezintă o „creatură” profund neînţeleasă. În special În rândul persoanelor din afara graniţelor Europei, care au avut puţine motive să se gândească la euro înainte de introducerea sa, noua monedă are în continuare o fantezie ireala a câtorva ţări îndepărtate Această lipsă de familiaritate provine nu numai din depărtarea geografică a mediului european, dar şi din faptul că guvernele Uniunii Europene nu au depus aproape nici un efort pentru a explica euro şi rostul ei persoanelor din afara graniţelor Europei, iar milioanele de dolari cheltuiţi în campaniile de informare din interiorul Uniunii Europene au făcut ca nici măcar europeanul de rând să nu se simtă prea bine informat în legătură cu euro1. Prin urmare înainte de a trece la aspectele mai complicate ale uniunii monetare, este bine să prezentăm „fundamentele euro”.

1. Ce este euro?

Euro este moneda nou creată a Uniunii Europene, şi a devenit moneda oficială la 1 ianuarie 1999. Până în 2002, bancnote şi monede nou emise vor înlocui şiling-ul austriac, francul belgian, markka finlandeză, francul francez, marca germană, lira irlandeză, lira italiană, francul luxemburghez, guldenul olandez, escudo-ul portughez şi peseta spanioală ca monedă oficială exclusivă a celor 11 naţiuni. Aceste ţări, la care ne referim considerându-le „zona euro” , au acum o monedă comună, o politică monetară unică şi o politică unică în privinţa ratei de schimb. Vechile monede naţionale sunt eliminate pentru totdeauna.

De regulă subestimate, monedele joacă un rol crucial în funcţionarea economiilor moderne. Ele nu numai că servesc ca valoare standardizată de evaluare, astfel încât noi să avem o modalitate constantă de exprimare a valorii, dar funcţionează şi ca un eficient mijloc de plaăa, astfel că nu trebuie să exprimăm preţul fiecărui produs sub formă de milioane de alte produse pe care ar putea fi schimbat. La fel de important, monedele servesc drept mijloc de stocare a valorii, permiţându-ne să transportăm uşor avuţia la distanţă şi să o stocăm pe perioade nedefinite de timp.

1.1 De ce a creat Uniunea Europeană euro?

Concepţia eronată cel mai des întâlnită la noii observatori ai uniunii monetare este aceea că euro reprezintă în mod fundamental un proiect economic. De fapt, după cum sugerează răspunsul la întrebarea următoare, euro reprezintă un proiect cât se poate de politic, care timp de mai mulţi ani a fost împiedicat să se realizeze. Exprimată în cuvinte simple, ideea este că euro a constituit un pas esenţial în direcţia obiectivului final al integrării politice „foarte strânse”, subliniat pentru prima dată în Tratatul de la Roma, din anul 1958, iar limbajul tratatelor semnate ulterior arată clar că introducerea euro se bazează pe mai mult decât simplul calcul al avantajelor şi dezavantajelor economice. De fapt, Helmut Kohl, fostul cancelar german şi unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai uniunii monetare, consideră că avantajele economice ale euro au o natură secundară, subliniind în schimb că: „experienţele amare încercate în acest secol, războaie şi dictaturi, ne-au învăţat că proiectul unificării reprezintă cea mai bună asigurare împotriva unei renaşteri a egoismului naţional, şovinismului şi a conflictelor violente”. Chiar şi astăzi, moştenirea lăsată în urmă de cele două războaie mondiale joacă un rol crucial în procesul integrării europene.