Euro - moneda uniunii economice și monetare europene

Introducere

Lucrarea de faţă prezintă o acumulare de informaţii ce tratează într-un cadru intergrat şi sistematic moneda euro şi Uniunea Economică şi Monetară Europeană

Primul capitol abordează formarea Uniunii Economice şi Monetare, ce este rezultatul unei conştiinţe europene ce trebuie să se valideze pe ideea de solidaritate comunitară largă, axată pe convergenţa de argumente în jurul valorilor europene: democraţie, stat de drept, apărarea drepturilor fundamentale ale omului şi protecţia minorităţilor naţionale, economie de piaţă funcţională, norme de drept comune.

Primul capitol mai abordează şi Tratatul de la Maastricht, prezentând prevederile, ratificarea şi criteriile de convergenţă. De asemenea sunt prezentate atât avantajele şi dezavantajele introducerii monedei unice, cât şi costurile şi beneficiile Uniunii Economice şi Monetare.

Uniunea Economică şi Monetară se reduce la înfiinţarea şi utilizarea de către membrii săi a unei monede unice, care să înlocuiască monedele naţionale.

Al doilea capitol abordează Teoria Zonelor Monetare Optime, analiza zonei euro dacă este cu adevărat o zonă monetară optimă şi analiza evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici a statelor membre ale Uniunii Economice şi Monetare, precum şi analiza principalilor indicatori macroeconomici din grupul statelor PIIGS.

Moneda unică este rezultatul unei game variate de agende politice, obiectivele economice ambiţioase au avut şi ele un rol important, chiar dacă unul secundar de la început. Intrarea Euro pe piaţă a fost momentul de bucurie pentru unii, de manifestare a scepticismului pentru alţii. Euro este primul simbol al Uniunii Europene tangibil pentru cetăţenii săi.

1. EURO - Pilon al Uniunii Economice şi Monetare

1.1 Ideea unei monede unice europene

Euro este parte integrantă a procesului întregirii politice europene, un proces ce a atras liderii politici timp de mai mulţi ani şi care în repetate rânduri a fost urmărit fără să se ţină seama de logica economică. Procesul întregirii europene a debutat în anul 1946, atunci când Winston Churchill a îndemnat pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”.

Ideea lui Winston Churchill a fost transpusă în practică în anul 1952, atunci cand Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au alcătuit Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Oţelului. Cărbunele şi oţelul erau resursele strategice cele mai însemnate în perioada respectivă, iar Comunitatea Economică a Carbunelui şi Oţelului a cerut fondatorilor săi să îşi declare atribuţiile pentru aceste resurse unei autorităţi independente. Acest acord a fost destinat în principal preîntampinării unui conflict militar între Franţa şi Germania şi nu îndeosebi pentru a îmbunătăţi managementul cărbunelui şi oţelului. Analiştii politici şi economici au considerat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului ca pe un vestitor al unei cooperări politice mai puternice.

Prognozele lor s-au concretizat în 1958, atunci când cele şase ţări fondatoare au ratificat Tratatul de la Roma, creând Comunitatea Economică Europeană. Comunitatea Economică Europeană a avut ca obiectiv formarea Pieţei Comune, menită să reducă barierele comerciale, eficientizarea politicilor economice, coordonarea politicilor în domeniul transporturilor şi agriculturii, înlăturarea măsurilor care restrângeau libera competiţie şi promovarea mobilităţii forţei de muncă şi capitalului între ţările membre. Comunitatea Economică Europeană a fost un succes în stimularea comerţului european, a cărui valoare a crescut de patru ori în intervalul 1958-1968, astfel s-au alcătuit planuri pentru noi domenii de colaborare. Comunitatea Economică Europeană a fost destinată în principal lansării unei uniuni politice strânse şi pe termen lung între guvernele europene, nu numai promovării comerţului internaţional.

Integrarea politică s-a consolidat la data de 1 Iulie 1967, atunci când Tratatul de fuziune a îmbinat Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) formând un acord mai larg şi mai puternic, cunoscut sub numele de Comunitatea Europeană.