Evaluarea Indicatorilor Macroeconomici ai Republicii Moldova în Perioda 1991-2009

I. Generalităţi despre indicatorii macroeconomici

Activităţile economice ce se desfăşoară în cadrul unei economii naţionale se caracterizează printr-o gamă variată de bunuri şi servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric se realizează cu ajutorul indicatorilor economici.

Indicatorul economic constituie expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor şi proceselor economice. El este instrument de evaluare a rezultatelor unei activităţi economice în ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acesteia.

În funcţie de nivelul pentru care se calculează aceşti indicatori, pot exista indicatori micro- şi macroeconomici. Indicatorii macroeconomici, numiţi şi „agregate”, permit ţinerea evidenţei statistice a fenomenelor şi proceselor la nivelul întregii economii. Aceste agregate constituie punctul de plecare în luarea deciziilor de către agenţii economici autohtoni, de către organizaţiile economice internaţionale. Ele permit, de asemenea, efectuarea comparaţiilor internaţionale. Deci, agregatele macroeconomice stau la temelia determinării nivelului de dezvoltare economică atins de o ţară oarecare.

Indicatorii macroeconomici sunt: produsul global brut (PGB), produsul naţional brut (PNB), produsul intern brut (PIB), produsul intern net (PIN), venitul naţional (VN), venitul personal disponibil al populaţiei, ş.a. Însă, cel mai important dintre indicatorii macroeconomici este produsul intern brut, care constituie valoarea brută a bunurilor şi serviciilor finale create în interiorul unei ţări de către agenţii economici autohtoni şi străini, de regulă într-un an. Produsul intern brut poate fi definit şi ca suma tuturor veniturilor obţinute în interiorul unei ţări.

În dependenţă de schimbarea preţurilor avem PIB nominal (calculat în baza preţurilor curente) şi PIB real (calculat în baza preţurilor comparabile al unui an de referinţă).

Spre deosebire de PIB, produsul naţional brut constituie suma valorii adăugate brute create de către agenţii economici autohtoni atît pe teritoriul ţării de origine, cît şi peste hotarele ei.

Venitul naţional reprezintă suma veniturilor provenite din muncă şi din proprietate, venituri ce se obţin în urma producerii bunurilor economice. Altfel spus, venitul naţional reprezintă suma salariilor, dobînzilor, profiturilor şi rentei.

Pentru a caracteriza starea la nivel macroeconomic în Republica Moldova, vom folosi în deosebi valoarea PIB-ului.

II. Evoluţia indicatorilor economici în perioada 1991- 1998. Perioada de tranziţie.

Perioada de tranziţie, anii 1991-1998 reflectă trecerea de la o economie planificată la o economie de piaţă. Criza economică a durat 10 ani (din 1990 -1999 inclusiv), perioadă în care PIB s-a redus practic de trei ori. Să analizăm deci dinamica PIB-ului în perioada 1991-1998 (1990 = 100%):

A scăzut deasemenea şi venitul naţional pe cap de locuitor care în anul 1990 constituia 127,1%, iar către anul 1997 a ajuns la valoarea de 61,1%.

Din cauza descreşterii PIB-ului şi a celorlalţi indicatori, Moldova a ajuns, spre anul 1998, ca fiind considerată cea mai săracă ţară cu cele mai mici venituri pe cap de locuitor. Depăşirea crizei financiare din 1998 nu a fost uşoară, având ca obiectiv menţinerea stabilităţii macroeconomice şi reducerea datoriei la salarii şi pensii. Una din piedicile creşterii indicatorilor era şi privatizarea pe scară largă şi îngustă ce avea loc în acea perioadă.

Stabilizarea macroeconomică relativă din 1994 nu a însemnat însă şi creştere economică. Între 1997-1998 a avut loc o ameliorare economică aparentă datorată reformelor structurale realizate în acea perioadă. Astfel, în pofida mai multor nereuşite, pînă în 1998 s-a reuşit finalizarea reformei proprietăţii, valuta naţională a fost introdusă, sistemul bancar a fost restructurat şi consolidat, piaţa de capitaluri funcţiona, iar bazele pentru reforma agricolă au fost puse. Aceste tendinţe de stabilizare au continuat şi după 2000 însă în cele din urmă nu a dus la o creştere economică suficientă pentru îmbunătăţirea semnificativă a nivelului de trai.

III. Indicatorii macroeconomici din perioada 1999-2009.

Pentru a înţelege mai bine evoluţia indicatorilor economici în această perioadă, vom construi un tabel:

Tabelul 1

2000 2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009

PIB mil lei 16020 22556 32032 37652 44754 53354 62922 44166

Volumul producţiei industriale, mil lei 8167,7 2589 17591,1 9248,4 22370,7 26186,8 29654,6 23266,6

Export, mil dolari SUA 471,5 84,9 985,2 424,0 1051,6 13418 1597,3 1297,7

Import, mil dolari SUA 776,4 143,2* 1768,5 819,0 2693,2 3689,9 4898,9 3278,3

*Numai pe lunile ianuarie-februarie

Începând cu anul 2000 economia a înregistrat o oarecare stabilitate, normalizîndu-se volumul de producţie, ce a influenţat parţial şi reducerea sărăciei. În perioada 2000–2005 PIB, în termeni reali, s-a majorat cu 43%. Ca urmare, rata sărăciei s-a redus cu 41,3%. Creşterea PIB-ului pe parcursul anilor 2000-2004 a fost satisfăcătoare. În comparaţie însă cu creşterea cererii de mărfuri, producţia de mărfuri autohtone nu satisface necesităţile existente. Drept urmare, aceste necesităţi sînt satisfăcute de mărfurile de peste hotare, importate într-un volum mai mare.