Evaluarea Întreprinderilor

Noţiuni introductive privind evaluarea întreprinderilor

1.1. Importanţa şi necesitatea evaluării întreprinderii

Evaluarea întreprinderii poate răspunde unor cerinţe diverse. Sfera persoanelor interesate de metodele utilizate sau de rezultatele evaluării este de asemenea de mari dimensiuni. Poziţionarea lor în raport cu elementul evaluat, scopul şi obiectivele urmărite vor influenţa procesul de evaluare, valoarea estimată şi/sau pretul tranzacţiilor.

Printre cei interesaţi de specificul activităţii de evaluare pot fi menţionaţi:

- orice investitor deţinător de capital, care poate avea următoarele intenţii:

• cumpărarea unei întreprinderi, a unei afaceri în ansamblu, cu scopul asumării funcţiei de exploatare productivă şi de conducere a acesteia. În această situaţie sunt posibile mai multe strategii:

• achiziţionarea unei întreprinderi pentru a desfăşura o activitate productivă pe cont propriu;

• dezvoltarea unei activităţi (creştere externă - prin preluarea unui concurent, fuziune);

• diversificarea acesteia (societăţi cu obiect multiplu de activitate);

• cumpărarea de părţi de întreprindere (portofoliu de acţiuni) cu scopul de a obţine, de la suma astfel investită, un randament cât mai mare în condiţiile unui risc asumat;

- acţionarii sau asociaţii, interesaţi de o evaluare cât mai corectă a firmei pentru a cunoaşte perspectivele de evoluţie ale acesteia, evoluţie ce le va dicta comportamentul investiţional viitor (şi în primul rând vânzarea unora dintre acţiunile deţinute/cumpărarea de noi acţiuni sau părţi sociale). Studiul evoluţiei valorii firmei le va aduce în lumină rezultatele concrete înregistrate de managerul firmei, ajutându-i în decizia de menţinere sau de eliberare a acestuia în, respectiv din funcţie;

- băncile, interesate să cunoască:

• nivelul de îndatorare, calitatea garanţiilor şi potenţialul financiar viitor al clienţilor lor, poziţionarea acestora într-o logică de rating, pentru a modela astfel şi pentru a flexibiliza, în funcţie de client,

relaţiile de creditare a întreprinderilor;

• performanţele economico-financiare potenţiale ale întreprinderilor, utile în activitatea serviciilor de consultanţă, consiliere, custodie şi plasament;

- fondurile şi instituţiile financiare de plasament, pentru buna gestionare a portofoliilor lor;

- societăţile de asigurări, pentru calculul primelor de asigurare sau al garanţiilor oferite de întreprinderi;

- echipa de conducere a fiecărei întreprinderi este permanent interesată să cunoască estimările de valoare asociate întreprinderii pe care o conduce de către piaţă sau de comunitatea de profesionişti pentru:

• fundamentarea deciziilor de bază ale întreprinderii:

• de investiţii;

• de finanţare - prin emisiune de acţiuni sau obligaţiuni sau din alte surse;

• de stabilire a coordonatelor echilibrului financiar;

• de distribuire de dividende etc.;

• pentru precizarea unor parametri din contractul de muncă în raport cu proprietarii-acţionari sau asociaţi (probleme de agentie);

• pentru definirea strategiei sau a căilor de urmat în cazul apariţiei unor evenimente majore în viaţa întreprinderii: preluare (acceptată sau ostilă), fuziune etc.;

• în cadrul gestiunii curente, îndeosebi a fluxului de lichidităţi, pentru cunoaşterea valorii ce s-ar putea obţine prin vânzarea activelor întreprinderii (stocuri, active financiare deţinute pe termen scurt, alte active);

- furnizorii şi creditorii unei întreprinderi, pentru fundamentarea şi negocierea termenilor de plată mai mult sau mai puţin favorabili sau pentru argumentarea deciziei de conversiune a datoriilor;

- salariaţii, în special prin forţa conferită de puterea sindicatelor (în ipoteza comportamentului raţional al salariaţilor şi al aplicării normelor statului de drept), pot cere salarii mai mari numai când firma are o evoluţie favorabilă, materializată în creşterea valorii, în caz contrar acţionând exact în sensul falimentării propriei firme şi deci pentru pierderea propriului loc de muncă;

- statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, în special din considerente fiscale. Pentru cazul României, în plus, un câmp extrem de vast îl reprezintă determinarea unei valori cât mai avantajoase a firmelor, în vederea privatizării.

Fiecare dintre aceşti agenţi prezintă propriile interese şi, ca atare, va încerca impunerea metodei de evaluare cea mai avantajoasă prin prisma sa.

De exemplu, o întreprindere va încerca în tratativele din cadrul procesului de creditare ca gajurile să fie evaluate la o valoare cât mai mare. La rândul ei, banca va încerca impunerea unei metode de evaluare din care să rezulte o valoare a gajului cât mai mică.

Evaluarea întreprinderilor dobândeşte o importanţă deosebită şi prin raportarea la contextul economic mondial contemporan. În aproape toate ţările industrializate sau pe cale de dezvoltare, guvernele au întreprins ori au în vedere măsuri de privatizare ce privesc sectoare de activitate variate, cum ar fi telecomunicaţiile, serviciile bancare, energia şi serviciile publice tradiţionale (distribuţia de apă, de gaze şi de electricitate).

În acelaşi timp, după o perioadă de calm în 1991, ca răspuns la concurenţa americană şi asiatică, ritmul fuziunilor şi cel al achiziţiilor s-au accelerat din nou în Europa. Pieţele financiare globalizate, afirmarea Pieţei Comunitare, procesul de privatizare din ţările est-europene au impus o armonizare a metodelor, a tehnicilor şi a atitudinii specialiştilor din domeniul evaluării în ceea ce priveşte modul de estimare a valorii şi determinanţii acesteia.

1.2. Factorii de influenţă ai valorii întreprinderii

Componentă esenţială a dinamicii vieţii economice, întreprinderea are o structură de producţie şi caracteristici proprii, care o individualizează. Ea produce bunuri şi servicii proiectate, fabricate şi vândute de ea însăşi, în condiţiile-i specifice, fapt ce conferă unicitate fiecărei întreprinderi. Stabilitatea întreprinderii este relativă, căci ea există într-un context social-economic dinamic, la care trebuie să se adapteze în permanenţă.

După unele puncte de vedere diferite, întreprinderea este definită fie pe baza structurii sale de productie, fie pe baza rolului acesteia în societate.

În procesul de evaluare a sa, întreprinderea este considerată ca un bun destinat vânzării-cumpărării, schimbului dintre un cumpărător şi un vânzător, văzută din punctul de vedere al unuia din diversele segmente specifice ale pieţei.

Valoarea întreprinderii este determinată de numeroşi factori de natură internă şi de natură externă.