Evaziunea fiscală

EVAZIUNEA SI FRAUDA FISCALA

Caracterizare generala

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale si de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juridice, romane sau straine, denumite contribuabili (Legea nr. 87/1994).

Evaziunea fiscala este de doua feluri:

a) Legala sau tolerata;

b) Ilegala sau frauduloasa.

a) Evaziunea fiscala legala (tolerata) – reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand la scaparile legislative. Este posibila datorita lacunelor legislative, fiind mai frecventa atunci cand apar mai multe tipuri de intreprinderi sau de impozite.

b) Evaziunea fiscala frauduloasa este actiunea prin care contribuabilul incalca prevederile legale cu scopul de a nu plati impozitul datorat. Ea se manifesta in diferite forme: - inregistrari in scopul de a micsora rezultatele; - trecerea in cifre fictive in registrele contabile; - amortismente nelegale; - intocmirea de declaratii false; - reducerea cifrei de afaceri; - erori de adunare si raportare; - vanzari fara factura; - derularea activitatilor prin firme fantoma; - falsificarea bilantului etc.

Cand persoana care datoreaza statului impozitul, iar aceasta il achita in mod efectiv, in cadrul echitatii fiscale, ne aflam in fata a ceea ce se numeste incidenta directa. Daca persoana care plateste statului impozit nu este una si aceiasi persoana cu persoana care din patrimoniul sau suporta efectiv plata, ne aflam in fata asa numitei incidente indirecte. In cazul taxei pe valoarea adaugata evaziunea fiscala se practica in principal prin declararea fie a unor venituri mai mari, cand este vorba de taxe deductibile, fie a unor valori mai mici, cand este vorba de taxa aferenta vanzarilor sau prestarilor unor servicii. Cele mai utilizate forme de evaziune la plata TVA sunt: livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor fara acte, intocmirea de acte false pentru exporturi fictive, folosirea “firmelor fantoma”, evitarea platilor prin conturi bancare.

Principalele forme si metode de evaziune practicata de unii platitori de TVA sunt: - erorile de calcul generate de superficialitate, dezinteres sau lipsa de pregatire a personalului folosit; - nedeclararea depasirii plafonului de venit stabilit pentru inregistrarea de platitor de TVA; - diminuarea bazei de calcul a taxei prin neinregistrarea in contabilitatea unor operatiuni sau a unor factori, de regula printre cei cu valoare foarte mare; - emiterea de catre agentii economici neplatitori de taxa, a unor documenta care include si taxe, incasarea acestora si nedeclararea sunelor astfel dobandite;

- nedeclararea ca “pierdut” sau” distruse” din cauze obiective a unor documente care stau la baza stabilirii taxei; - declararea la vanzarea unor produse cumparate, de preturi mai mici decat cele dobandite, in vederea obtinerii de restituiri de taxa necuvenite; - completarea eronata, cu sau fara intentie, a formularelor pentru stabilirea bazei de calcul a taxei pe valoare adaugata; - inregidtrari contabile eronate cu sau fara intentie; - folosirea unor prevederi ale legii pentru nedeclararea sau diminuarea taxei ori pentru amanarea acesteia; in cadrul accizelor, principalele metode de evaziune fiscala sunt: - neincludereaq in baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile; - utilizarea unor cote inferioare celor legale; - neincluderea accizelor in pretul de vanzare al produselor pentru care se datoreaza accize; - sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor; Prin art.7 al Legii 87/1994 se prevede ca nerespectarea prevederilor fiscale in domeniul vamal, prin declararea inexata, sub orice forma a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la vamuire, in scopul neachitarii taxei vamale sau a diminuarii acesteia, ori a altor obligatii fiscale, se sanctioneaza potrivit legii. Aceasta regula generala este sprijinita prin faptul ca in materie vamala sunt acte normative speciale care prevad infractiuni ( Codul Vamal al Romaniei) ori contraventii (stabilite prin art. 246-250 din Regulamentul Vamal al Romaniei prin Decretul nr. 337/1988). In conformitate cu prevederile Legii 141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei, constituie infractiune oricare din faptele urmatoare, savarsite in scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal: - trecerea peste frontiera prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal de marfuri sau de alte bunuri; - trecerea peste frontiera, fara autorizatie, a armelor, munitiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor si substantelor stupefiante si psihotrope, substantelor chimice esentiale, a produselor si substantelor toxice; - folosirea la autoritatea vamala, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se refera la marfuri sau bunuri altele decat cele prezentate in vama; - folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate; - sustragerea de la operatiunea de vamuire a bunurilor, savarsita de una sau mai multe persoane inarmate sau constituite in banda. Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie se fac de catre personalul de personalitate din Ministerul Finantelor si de unitatile sale teritoriale, imputernicite in acest sens. Cauzele evaziunii fiscale

Dintre cauzele evaziunii fiscale amintim: - marimea excesiva a sarcinilor fiscale; - insuficienta educatiei a contribuabilului; - lipsa unui control bine organizat, realizat cu personal foarte bine pregatit; -existenta unei legislatii defectuoase, care prin omisiunile ei, permite sustragerea de la plata unor impozite.

Controlul si combaterea evaziunii fiscale indirecte

Actul normativ care reglementeaza controlul pe linie de impozite si taxe este Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal publicata in Monitorul Oficial nr. 227/30 august 1997. In aplicarea acesteia a fost emis Ordinul Ministrului Finantelor nr. 1379/1998. Principalele prevederi ale ordonantei si ale ordinului mentionat se refera la continutul controlului fiscal, continutul obligatiilor fiscale, la drepturile si obligatiile organelor fiscale si ale contribuabililor, la regulile de procedura, prescriptia, sanctiunile si dispozitiile tranzitorii. Controlul financiar cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea sinceritatii declaratiilor precum si verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii, conform legii, a obligatiilor fiscale de catre contribuabili. Sunt supusi controlului fiscal, potrivit dispozitiilor OG 70/1997 contribuabilii persoane fizice si juridice, romane sau straine, precum si asociatii fara personalitate juridica, carora le revin, potrivit reglementarilor in vigoare, obligatii fiscale.