Evoluția economiei țării noastre în perioada secolelor XVI-XVIII

Pentru întelegerea complexelor realității economice de azi, dintre care multe sunt produsul unui trecut mai apropiat sau mai îndepărtat, studiul fenomenelor si proceselor economice ce s-au derulat de-a lungul timpului apare în mod firesc necesar si nu este întîmplator că în preocuparile stiintifice ale unor laureați ai Premiului Nobel se întâlnesc si cele de istorie a economiei. În abordarea problemelor economice din trecut, cercetătorul poate să înceapă utilizând vectorul timp sau vectorul spațiu. Utilizând timpul ca element de întelegere a economiei se poate aborda cercetarea unor spatii mari, cum sunt epocile istorice, însă cercetarea este mai eficientă dacă se investighează segmente de timp mai mici, sau anumite evenimente cu implicatii nationale si international.

În urma documetării despre evoluția economiei țării noastre în perioada secolelor XVI-XVIII am reușit să aflu aspecte foarte interesante, fapte care au contribuit la imaginea actuală a țării.

În acea perioadă, Țările Române dispuneau de importante bogatii ale subsolului care însă nu erau exploatate la nivelul posibilitatilor datorită lipsei tehnicilor si a investitiilor de capital. Extragerea fierului era modestă datorită concurenței obiectelor de import de calitate mai bună aduse din Cehia, Germania sau Polonia. Extragerea aurului si a argintului se dezvoltă continuu în vechile regiuni miniere de la Baia Mare, Baia de Aries, Zlatna, Abrud si Rodna. La mina regală de la Baia Mare functionau la mijlocul sec. XVI 14 steampuri puse în miscare de forta hidraulica si 5 topitării. Posesorii si exploatatorii de mine sunt scutiți de taxele vamale pentru obiectele achizitionate din alte locuri; se admitea aducerea de mineri străini si se acorda dreptul nelimitat de exploatare a minelor de aur si argint. O serie de orase miniere din Transilvania dobândesc privilegii speciale cum ar fi: dreptul de a exploata minele în regie proprie, dreptul de crâsmărit, dreptul de târg săptamânal, toate acestea cu obligația de a renova minele vechi și de a deschide altele noi. Fierul se exploata în minele de la Hunedoara, Ghelar si Rimetia. În sec. XVI - XVII dezvoltarea producției, a mestesugurilor, a tehnicii militare a dus la creșterea exploatării metalelor feroase si la specializarea unor regiuni care livrau fier pentru piață. Sarea se exploata atât pentru piața internă cât si pentru cea externă. Principalele ocne de sare erau la Turda, Sibiu, Dej, Rodna, Tîrgoviste, Rîmnic, Tg. Trotus. Cum exploatarea ocnelor constituie în general un monopol al statului veniturile ocnelor apartineau domniei. Astfel în Transilvania la mijlocul sec. XVI fiscul obținea din exploatarea țării peste 40.000 de florini.

Dezvoltarea pieței interne datorită producției mestesugărești și a comertului a dus la creșterea centrelor urbane din Transilvania si mai târziu a celor din Țara Românească si Moldova. Cele mai înfloritoare sunt orasele libere regale, centrele comerciale si mesteșugărești bine fortificate, înzestrate cu drept de auto-administrare si cu privilegii (Brasov, Cluj, Sibiu, Bistrita, Tg. Mures, Sighisoara, Medias). În Moldova si Tara Româneasca orasele se dezvoltă mai târziu dar nu ating nivelul de urbanizare a celor din Transilvania.

O mare parte a populatiei principalelor orase transilvănene era formată din meșteșugari organizati în bresle. În sec. XVI numai la Cluj existau 22 de bresle si peste 50 branse mestesugaresti. Numarul mestesugarilor creste încontinuu. Dintre specialitatile nou aparute în aceasta vreme, mai importante erau: postavarii, ceasornicarii, tipografii, farmaciștii. Dezvoltarea productiei mesteșugăresti dar si a agriculturii si a celorlalte activitati economice au creat conditiile necesare unui larg schimb comercial. Se exportau produse proprii, se practica un intens comert de tranzit, se importau produse din Europa Occidentală si Orientală. S-au dezvoltat legaturile dintre cele trei țări românesti, s-a extins piata internă, a sporit rolul negustorului ca intermediar între producator si consumator.