Evoluția monetară

Aparitia si evolutia monedei. Scurt istoric

Sistemul financiar de astăzi, cu monedă, cecuri, automate de distribuire a banilor ti nenumărate instrumente sofisticate, nu au apărut peste noapte. El este rezultatul evolutiei de-a lungul secolelor.Nucleul acestui sistem il reprezintă banii.Putem insă avea o viziune exclusivă economic asupra monedei? Această intrebare este fară indoială prima care se pune atunci când studiem fenomenele monetare. Referintele la istoricul monedei permit atât intelegerea mai usoara a trei intrebari pe care si le pune economistul privind natura monedei:

Care sunt formele monedei? (natura formală): cele trei milenii de istorie a monedei ne arată că nici un obiect nu este monedă in sine si că diferitele forme monetare nu ne trimit inapoi doar al o evolutie a tehnicilor, ci si la diferitele regimuri monetare.

La ce serveste moneda? (natură functională): in mod traditional, am văzut că se atribuie monedei trei functii instrumentale:mijloc de schim, masură a valorii, rezervă a valorii, dar aceste functii nu sunt indisociabile, ele nu au apărut simultan, nici nu au traversat aceleati suporturi monetare.

Care sunt proprietătile monedei? (natură conceptuală): moneda a avut mereu drept consecinta “o incredere si o menire sociala” (F.Simiand) deoarece ea uneste intre ei contemporanii, dar si trecutul, prezentul si viitorul. De aceea orice criză monetară nu poate fi decât reflectarea unei crize sociale.

Mărfurile au fost prima formă de bani, dar in decursul timpului ei au evoluat până la forma bancnotelor si a conturilor bancare. Toate acestea au aceeasi calitate esensiala: sunt acceptate la plata bunurilor si a serviciilor. monedei. Etimologia termenului “monedă”

Cuvântul “monedă” provine din termenul latin “moneta” derivat din verbul “moneo” cu semnificaţia de “a avertiza”. În lumea romană primul atelier monetar a început să funcţioneze din anul 269 î.Hr. acest atelier era plasat pe Capitoliu, lângă templul zeiţei Junona (soţia lui Jupiter, protectoarea femeilor, în special a celor căsătorite şi a viitoarelor mame). Legat de episodul prin care gâştele sacre ale templului au avertizat asupra iminentului asalt al galilor şi au salvat Roma, zeiţa a primit şi supranumele de moneta (avertizoare). Acest nume s-a extins apoi asupra atelierului şi producţiei lui şi a pătruns în vorbirea curentă.

În terminologia monetară contemporană se utilizează alternativ doi termeni: unul care exprimă, în general unitatea de valoare: “bani”, altul care exprimă forma naţională reprezentativă: moneda. Cu timpul cei doi termeni au devenit sinonimi.

În DEX termenul de monedă este definit ca fiind “ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat”.

În prezent, termenul de monedă, nu se foloseşte doar în accepţiunea de piesă de metal determinată, ci în sensul său larg ce cuprinde şi biletele de bancă şi banii de cont

Moneda datează de la începutul civilizatiei

Moneda apare de timpuriu în istoria societăţii omeneşti, fiind prezentă în tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte variate. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul, prin raportarea mărfurilor la marfa care îndeplinea rolul de monedă.

De la sfârşitul preistoriei, în Europa, vitele se utilizau ca monedă, în Africa Neagră, etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi scoicilor rare care serveau, de obicei, ca podoabe. Acelaşi lucru s-a întâmplat mult timp în Tibet cu ceaiul. O dată ce omul utilizează o marfă unică drept intermediar în tranzacţii, el iese din sfera trocului primitiv pentru a intra în cea a economiei de schimb; marfa aleasă permitea vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite, măsurarea precisă a valorii şi economisirea. Deci locul trocului este luat de o marfă care, pe lângă utilizarea sa normală (ca bun de consum sau de producţie), servea drept instrument de schimb. Măsurarea valorii mărfurilor obişnuite va fi posibilă prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. Bunul monedă-etalon trebuia să fie durabil, pentru a conserva puterea de cumpărare. Era necesar, de asemenea, să fie divizibil pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie, intrinsecă, suficient de mare şi stabilă. Dintre toate bunurile care întruneau aceste calităţi, metalele şi aliajele se impun rapid datorită proprietăţilor fizice, perfect adaptate celor trei funcţii ale monedei. Pentru a complica conceptul de monedă s-a făcut şi se face şi astăzi, de către unii cercetători, deosebirea dintre ban şi monedă, considerându-se primul ca ceva abstract, iar moneda, ca ceva concret. De exemplu, economistul J.K. Galbraith afirmă că banul are trei creatori: moneda, tezaurul şi băncile. Deci banul, născut din trei părinţi, reprezintă ceva din fiecare şi altceva decât toţi la un loc. Apoi, banul fiind creat şi de monedă, îi urmează acesteia. Prin urmare, la început a fost moneda. Dar „părinţii” banului continuă să trăiască cu „fiul lor” banul, devenit cu timpul denu¬mirea banală curentă a monedei. Alţi cercetători consideră banul ca fiind fenomenul valorii în general, iar moneda este reprezentarea acestui fenomen. Feno¬menul „ban” este echivalent cu reprezentarea sa, moneda. De asemenea, în economia modernă monedele nu sunt numai „piese de metal”, aşa cum apreciază unii economişti, şi nici banul nu este numai „o marfă specială”.

Thomas Gresham (1519-1579) scria la vremea sa : „moneda rea alungă pe cea bună”. Aceeaşi constatare importantă, tot atât de actuală şi în zilele noastre, ar fi făcut-o şi dacă spunea: „banul rău alungă pe cel bun”. Moneda care este instrumentul si tehnica de plata reprezinta un domeniu de pregnanta importanta in desfasurarea operatiunilor economice si financiare in economia de piata.Evolutiile in domeniu, care au fost determinate atit de cresterea considerabila a dimensiunilor fluxului de plati si respectiv de eforturi organizatorice de a opera cu maxima eficienta, dar si cu tehnologii noi angajate in domeniu au condus la constituirea unui segment independent de abordare stiintifica a monedei. Asa cum in epoca primitiva relatiile economice erau limitate la nivel de ginta, ca moneda servea diferite obiecte din natura sau chiar animale , odata cu progresul omenirii, cu inceperea comertului si intre popoare diverite a aparut si necesitatea de a gasi un etalon comun dupa care sa se orienteze in cadrul acestui comert. Directiile de evolutie ale monedei erau inlesnirea comoditatii de a fi transportate, dificultatea de a fi falsificate, insa cea mai esntiala metamorfoza era faprul ca moneda isi pierdea treptat capacitatea sa de marfa care poate avea o alta utilizare decit cea de etalon, devenea pur si simplu un semn pe care era notat cantitatea de bunuri sau servicii care pot fi cumparate indifirent in ce perioada de timp, putind fi divizat in parti mai mici sau stocate pentru o utilizare mai anterioara. Transformarile monedei au loc pina si in zilele noastre , fapt confirmat de aparitia monedei europene ,EURO. Aceste transformari poarta un caracter de unificare a sistemelor monetare si financiare ale lumii la un sistem unic , de un etalon monetar international cum ar fi DST. Apariţia şi evoluţia istorică a banilor. Abordarea monedei în evoluţia sa istorică evidenţiază tendinţa de dematerializare a monedei, transformarea acesteia, de la moneda metalică până la cărţile de credit sau moneda electronică.

Din punct de vedere monetar, evoluţia istorică a producţiei şi schimbului de mărfuri poate fi împărţită în trei mari perioade: economia nemonetară, economia în care se utilizează banii-marfă şi economia în care se utilizează banii-simbol.