Evoluția pieței de capital în România

Piata de capital

Reprezinta o piata specializata unde se întâlnesc si se regleaza în mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza în mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt în cautare de capital în vederea finantarii unor proiecte de investitii.

În functie de momentul în care se realizeaza tranzactia, piata de capital se împarte în doua segmente:

• Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura între societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision.

• Piata secundara. Odata puse în circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera.

Dupa cum bine stim, în momentul de fata în România societatile cotate sunt tranzactionate pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si societatea de bursa RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations).

Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta în existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse în circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente între modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie în timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere.

Bursa de Valori prin mecanismul sau de functionare orienteaza tranzactiile comerciale pentru anumite piete: pretul bursei reprezinta un adevarat barometru al preturilor pietei.

Pretul la care se negociaza titlurile mobiliare, ca expresie a cererii si ofertei, reprezinta si echilibrul a doi factori opusi: maximizarea rentabilitatii unui titlu si minimizarea riscului (ambele referitoare la dividende sau la dobânzi sau la pretul de vânzare-cumparare în viitor).

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanta care confera titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entitati ale societatii emitente. Valorile mobiliare sunt înscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricând în bani pe piata de capital.

Titlurile financiare sunt titluri de valoare care dau dreptul detinatorilor – investitori – de a obtine în conditiile specificate în titlu, o parte din veniturile viitoare ale emitentului. În sens restrâns, valorile mobiliare sunt actiunile si obligatiunile emise de o societate comerciala.

Actiunile sunt titluri financiare ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe lânga dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

• dreptul de a primi în fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil.

• dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii.

• dreptul de a participa la hotîrârile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales în consiliul de administratie al societatii.

• drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, în cazul lichidarii (încetarii, functionarii) acesteia.

În functie de drepturile conferite, distingem doua tipuri de actiuni: actiuni comune si actiuni preferentiale.

Actiunile comune dau drept de vot, dau drept la dividend, drept la informare etc.

Actiunile preferentiale nu dau drept de vot, în schimb dau drept la un divident fix care se plateste înaintea celui variabil.

Mai distingem între actiuni nominative (cele care au înscrise numele detinatorului iar transferarea dreptului de proprietate se face nominal) si actiuni la purtator (toate drepturile conferite de actiuni revin celui ce detine actiunea).

La emisiune pretul este valoarea nominala (valoarea paritara) ce rezulta din împartirea capitalului social la numarul de actiuni.

Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente, care poate fi statul, un organism public sau o socitate comerciala. Concret, societatea emitenta are nevoie la un moment dat de un împrumut si emite obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor împrumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor. Obligatiunile nu confera aceleasi drepturi ca si actiunile, dar posesorul lor beneficiaza de o dobânda (cupon) periodica fixa (din acest motiv, obligatiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) si, la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor.

În tara noastra obligatiunile au fost foarte rar utilizate de catre agentii economici, datorita instabilitatii mediului economico-financiar. Astfel, în tara noastra primele oferte publice de obligatiuni au fost: cea a Combinatului Siderurgic Siderca Calarasi (societate cu capital de stat) desfasurata în 1997 - emisiune ce nu s-a bucurat de prea mult succes si a adus pierderi investitorilor datorita problemelor societatii emitente, si cea a societatii International Leasing (societate privata) desfasurata în mai 2000. Emisiunea International Leasing s-a bucurat de succes în rândul mediului de afaceri, investitorilor si mass-media, constituind un bun exemplu si pentru alte societati private dinamice pentru a apela la finantarea prin piata de capital. Emisiunea International Leasing a fost prima emisiunea publica de obligatiuni derulata si încheiata cu succes din tara noastra. Emitentul si-a onorat toate obligatiile de plata, la termenele stabilite si fara întârzieri.

Conceptul ,necesitatea si rolul pietelor de capital

Piata de capital include pietele pentru noile emisiuni si tranzactionarea instrumentelor pietei monetare ,obligatiunilor si actiunilor Ea leaga emitentii hartiilor de valoare cu investitorii individuali si institutionali prin intermediul brokerilor , dealerilor si a celor care subscriu la emisiuni.

Desi importanta pietelor de capital a crescut ,ele nu au jucat in general un rol central in sistemul financiar Acest fapt nu este surprinzator,in multe tari politicile de dezvoltare au pus accent pe interventia guvernului ,alocarea planificata a resurselor ,imprumuturile externe si credinta ca dezvlotarea justifica imprumuturile.In contrast ,alocarea investitiilor prin pietele financiare nu a fost considerata importanta ,distorsiunile si ineficienta au fost trecute cu vederea. Mobilizarea economiei autohtone nu a constituit o prioritate ,disciplina financiara fiind pe locul doi in cursa pentru desvoltare si investitii.

Rolului actiunilor in finantarea corporatiilor in tarile dezvoltate i-a fost acordat putina atentie pana in ultimii ani.Au existat cateva motive care au dus la aceasta stare de lucruri.Finantarea datoriilor pe termen scurt a fost adesea disponibila cu costuri atractive de la bancile comerciale ,ca si finantarea pe termen lung de la bancile de dezvoltare.

Subventionarea ratei dobanzii si deducerea impozitelor la platile dobanzilor au favorizat utilizarea obligatiunilor.Acest lucru a fost adecvat nu numai pentru cirporatiile care au avut success la aceasta sursa de finantare si care nefacand parte din sectoare privilegiate ,nu au fost inlaturate de la aceasta forma de finantare Ratele dobanzilor real negative care pe perioade lungi au fost commune in multe tari in curs de dezvoltare , au micsorat costul finantarii prin obigatiuni pentru companiile din sectoarele prioritare.Aceasta a inselat asteptarile persoanelor care economiseau.

Sistemul bancar international a devenit din ce in ce mai familiarizat cu creditele acordate companiilor din tarile in curs de dezvoltare si a perdut reticenta sa in efectuarea de imprumuturi catre corporatii importante din afara tarilor industrializate.