Evoluția politicii în domeniul concurenței în România

Capitolul 1.Consideratii generale

1.1. Concurenta-Notiuni teoretice

Nu i se poate atribui o definitie concreta termenului de “concurenta”. In functie de aspectele socio-economice in care este implicat acest concept, concurenta imbraca diferite forme. Una din caracteristicile sale fundamentale ar fi prezenta a doi sau mai multi agenti care urmaresc aceleasi obiective si care ating diferite grade de realizare a lor, fara a se exclude reciproc. Aceasta definitie se aplica cu usurinta in diverse domenii ale vietii. Caracterul de concurenta implica confruntare si colaborare in acelasi timp. Acest fenomen este favorizat de anumite aspecte ale economiei, printre care caracterul limitat al resurselor si libera initiativa a agentilor ce actioneaza pe piata.

Concurenţa exercită o presiune constantă asupra întreprinderilor pentru a pune la dispoziţia consumatorilor o ofertă cât mai variată, la cele mai bune preţuri. Concurenţa face parte din regulile de joc ale unei pieţe libere şi este în interesul consumatorilor, beneficiarii finali.

Concurenta prezinta o gama larga de functiuni. Unele dintre cele mai importante sunt acelea ca facilitează ajustarea autonomă a cererii şi ofertei în toate domeniile activităţii economice, stimulează realizarea progresului ca atare, impiedică realizarea profitului de monopol de către agenţii economici. Mecanismul concurenţial asigură plasarea preţurilor la niveluri real, favorizând raţionalizarea costurilor ca mijloc de creştere a profiturilor. Concurenţa are rol direct asupra psihologiei agenţilor economici, alimentând optimismul acestora, stimulându-le creativitatea, făcând ca ei să se preocupe în permanenţă de eficienţa, de maximizarea profitului şi, implicit, de satisfacerea în condiţii bune a nevoilor de consum.

Concurenta imbraca o gama foarte vasta de forme. Un aspect care contrinuie la diferenţierea concurenţei este numărul şi puterea economică a participanţilor la tranzacţii. Un alt aspect este gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. In plus, facilităţile acordate sau restricţiile în calea celor care intenţionează să intre într-o ramură, pe o anumită piaţă, influenţează modul de realizare a concurenţei. In functie de incidenta acestor aspecte in situatiile pietei, specialistii au catalogat concurenta ca fiind de mai multe tipuri: concurenţa perfectă şi respectiv, concurenţa imperfectă, cu formele: monopol, oligopol şi concurenţă monopolistică. Manifestarea celor două tipuri de concurenţă determină şi existenţa pieţelor specifice, respectiv piaţa cu concurenţă perfectă şi piaţa cu concurenţă imperfectă.

1.2. Necesitatea politicilor in domeniul concurentei

Uneori, întreprinderile încearcă să denatureze concurenţa. Pentru a garanta buna funcţionare a pieţelor, autorităţile competente, printre care Comisia Europeană, trebuie să prevină sau să corecteze comportamentele anticoncurenţiale. Comisia Europeană are datoria de a supraveghea acordurile dintre întreprinderi, care limitează concurenţa, cazurile de abuz de poziţie dominantă, fuziunile şi alte acorduri formale între întreprinderi care prevăd o asociere permanentă sau temporară, eforturile menite să liberalizeze pieţele în sectoare precum transportul, energia, serviciile poştale şi telecomunicaţiile, sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul întreprinderilor din partea guvernelor ţărilor comunitare si cooperarea cu autorităţile naţionale competente responsabile cu punerea în aplicare a legislaţiei europene în domeniul concurenţei, pentru a garanta aplicarea uniformă a dreptului concurenţei la nivelul UE.

Necesitatea prevenirii si corectarii unor disfunctionalitati ale pietelor a generat o diversiune de interpretari si teorii privind natura si evaluarea procesului concurential in contextul dezvoltarii mecanismelor pietei interne ale Uniunii Europene.

Politica concurentei este una dintre primele politici comune adoptate de Comunitatea Economica Europeana, cu un rol extrem de important in crearea si consolidarea pietei comune. Politica concurentei a evoluat si s-a diversificat continuu in Uniunea Europeana, atat la nivel comunitar, cat si la nivel national, insotind procesul de adancire a integrarii.

Importanta acestei politici a crescut pe masura ce procesul de integrare a avansat spre faza de Uniune Economica si Monetara si mediul concurential a devenit tot mai functional in spatiul economic comunitar. Procesul de dezvoltare si modernizare a legislatiei si a politicii concurentei a inregistrat o dinamica deosebita in anii ’90, in contextul desavarsirii Pietei Unice si al progresului in realizarea UEM, al pregatirii largirii Comunitatii spre estul Europei, dar si al globalizarii pietelor.

Rolul important pe care autoritatile comunitare il atribuie politicii concurentei este evidentiat de integrarea obiectivelor acestei politici in Strategia Comisiei Europene privind Piata Unica, adoptata la 24 noiembrie 1999, cu scopul de a preveni acordurile anticoncurentiale si practicile concertate care pot sa afecteze functionarea Pietei Unice.