Evoluția situațiilor financiare în România

1. Rolul si importanta situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei, modificării capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exerciţiu financiar.

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a poziţiei financiare a unei întreprinderi si a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile fmanciare prezinta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii intreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare ofera informatii despre:

- activele controlate de întreprindere

- datoriile întreprinderii

- capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de întreprindere

- veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, rezultatul net al întreprinderii si, intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi

- fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare

Aceste informaţii, împreuna cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii si, in special, a momentului si gradului de certitudine a generării numerarului si echivalentelor de numerar.

Normalizarea – armonizarea - convergenta contabilă

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de Contabilitate si cu Directiva a IV-a a Consiliului European, care prezinta regulile si principiile relative la elaborarea situatiilor financiare anuale ale societatilor, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul de afaceri romanesc. Fiind o tara de drept roman, sistemul de drept romanesc are la baza, aproape exclusiv, pevederile sistemului legislativ romanesc, iar Programul de dezvoltare a contabilitatii romanesti presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) Pentru entitatile care nu sunt de interes public, reglementarile contabile sunt structurate pe cinci sectiuni: lege, norme, instructiuni, monografii contabile si alte reglementari de natura contabila.

b) Pentru entitatile de interes public si cotate, reglementarile contabile trebuie amendate, aspect determinat, in primul rand, de importanta acestora in viata economica a tarii: legea trebuie sa fie adaptata cerintelor Directivei a IV-a, normele sa fie in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS). Astfel, instructiunile si materialele-suport trebuie elaborate pentru a reflecta modificarile ori completarile aduse legii si normelor, monografiile contabile trebuie adaptate cerintelor legii si normelor ca parte a materialelor de instruire, iar diversele materiale trebuie sa contina reglementari specifice si reduse ca insemnate.

Noile norme contabile internationale IFRS aduc schimbari in interpretarea si perceptia informatiei financiare de catre entitate, ele impunand un nou vocabular de specialitate, concomitent cu reorientarea gandirii profesionistilor contabili. Pe de alta parte, normele contabile pe care le vom aplica fac parte dintr-un dispozitiv de control, alaturi de corporate governance, auditori si reglementatori.

Daca unul dintre aceste sisteme nu functioneaza, situatiile financiare pot fi false. Daca normele contabile nu sunt bune, aceasta este o alta problema, dar trebuie sa subliniem si faptul ca normele bune nu sunt suficiente pentru a garanta o buna informare financiara si nici pentru evitarea scandalurilor financiare. Începând cu anul 2005, aproximativ 91 de tari au autorizat sau au impus aplicarea IFRS. Printre acestea si România. Dat fiind faptul ca IFRS sunt intr-un permanent proces de dezvoltare, devenind mai complexe si prescriptive, contabilul roman trebuie sa devina un contabil internaţional, sa stăpâneasca nu numai limba afacerilor (numim aici engleza), dar mai cu seama principiile si termenii contabilitatii internaţionale. Pentru ca rationamentul profesional va fi cel ce va prima, contabilul trebuie sa fie informat asupra naturii economice a activitatilor entitatilor cu scopul oferirii celor mai adecvate solutii practice.

O alta provocare dificila pentru contabilul roman va fi cu siguranţa traducerea practica a notiunii de valoare justa, care implica obţinerea tot mai frecventa de informaţii privind valoarea justa a activelor detinute de entitate.

De asemenea, in virtutea unor reflexe dobandite, contabilul roman va avea in vedere, in permanenta, aspectul fiscal al tranzactiilor si va fi tentat sa dea prioritate celui din urma. Insa, in condiţiile dinamizării afacerilor, credem ca determinarea profitului fiscal va fi delegata in sarcina altor persoane decât contabilul entitatii; aceasta in pofida faptului ca profitul contabil va continua sa fie punctul de pornire in calculul profitului fiscal. Tot pe aceasta linie, credem ca este posibil ca reglementările fiscale si functionarii fiscali sa nu tina ritmul cu reglementarile contabile, iar implicatiile fiscale ale anumitor tranzactii sa fie neclare; drept urmare, este posibil sa apara anumite conflicte de interpretare cu autoritatile fiscale.

2. IAS/IFRS in Europa si Romania

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS).

IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE), Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore şi Pakistan. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea.