Evoluția șomajului și ocuparea forței de muncă în UE

INTRODUCERE:

In ciuda intensificarii masurilor active de combatere a somajului in statele europene, ocuparea fortei de munca continua sa reprezinte o problema importanta la nivelul Uniunii Europene si totodata o provocare pentru statele membre.

Printre obiectivele generale urmarite in acest domeniu se numara promovarea unui nivel inalt de ocupare a fortei de munca, un nivel mai ridicat de viata si conditii de munca mai bune, protectie sociala adecvata, asigurarea unui dialog intre conducerea intreprinderii si sindicat, dezvoltarea resurselor umane pentru obtinerea unei rate inalte de ocupare si pastrare a fortei de munca, si nu in ultimul rand combaterea situatiilor de excludere.

Conform tratatelor comunitare, Uniunea si statele membre se angajeaza sa elaboreze [&] o strategie coordonata de ocupare a fortei de munca si, in special, sa promoveze o forta de munca formata,calificata si adaptabila, precum si piete ale muncii capabile sa reactioneze rapid la evolutia economiei, in vederea realizarii obiectivelor propuse.

La nivelul Uniunii Europene exista 3 agentii specializate pentru studiul tehnic si cercetarea principalelor probleme aparute in domeniul pietei muncii:

" Agentia Europeana pentru Sanatatea si Siguranta Muncii (Bilbao);

" Fundatia Europeana pentru Conditii de Viata si Munca (Dublin);

" Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei (Viena).

La inceputul anilor 90 s-a raspandit teama ca nivelul mare al somajului din majoritatea statelor ar putea deveni o problema permanenta, astfel incat Comisia Europeana condusa de Jacques Delors a instituit in 1993 Actul alb al concurentei si cresterii nivelului de ocupare a fortei de munca. Se evidential o dezbatere pe tema strategiei economice europene de ocupare a fortei de munca si se aducea in discutie pentru prima data problema somajului ca fiind printre cele mai importante in Agenda Europeana.

PROCESUL ESSEN:

In decembrie 1994, Consiliul European de la Essen a recomandat statelor membre sa investeasca in pregatirea vocationala, in cresterea intensive a locurilor de munca si a politicilor active pe piata muncii, si totodata sa ia masuri impotriva somajului in randul tinerilor si pe termen lung. Statele membre au fost instruite sa adopte aceste recomandari in programe pe termen lung care sa fie monitorizate de Comisia Europeana si de Consiliul de Ministri. Acestea urmau sa efectueze anual o serie de rapoarte catre Consiliul European. Aceasta solutie, denumita Procesul Essen nu a delegat competente in acest domeniu Uniunii Europene, dar a contribuit la o crestere a constientizarii problemei somajului la nivelul Europei.

In anul 2000, Consiliul European de la Lisabona a incredintat statelor membre misiunea de a atinge un punct strategic prin care sa faca din UE cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunostinte din intreaga lume, capabila sa sustina cresterea economica prin crearea locurilor de munca, imbunatatirea calitatii muncii si prin ridicarea nivelului de coeziune sociala. Scopul este acela de a atinge o rata de 70 % a ocuparii fortei de munca pana in 2010, si o rata mai mare de 60 % in randul femeilor.

Conform Tratatului de la Amsterdam, tarile candidate trebuie sa coopereze cu UE in ceea ce priveste Analiza Politicii de Ocupare a Fortei de Munca, avand in vedere mai multe puncte: