Evoluția științei economice de-a lungul timpului

INTRODUCERE

Activitatea economică reprezintă mijlocul pentru a atinge aceste obiective prestabilite de către oameni, iar pentru a descoperi principiile (regulile) care o guvernează în timp și spațiu, aceasta este analizată de știința economică.

Știința economică nu ne oferă norme obligatorii pentru viața economică, ci ne dă posibilitatea de a lua deciziile economice în deplină cunoștință de cauză, ne arată care sunt posibilele căi de urmat pentru rezolvarea problemelor economice cu care ne confruntăm, alegerea, însă, ne stă la dispoziție, funcție de o serie de factori (context etc.).

Știința economică are caracter pozitiv atunci când facem o radiografiere a vieții economice înconjurătoare, descoperind ce este economia și care sunt legile care o guvernează, respectiv, caracter normativ atunci când ne arată cum ar trebui să fie acțiunile economice ale oamenilor.

Lucrarea se intitulează “Evoluția științei economice de-a lungul timpului” și cuprinde 4 capitole, și anume : capitolul 1 “Obiectul economiei generale”, capitolul 2 “Economia - componentă a sistemului economic”, capitolul 3 „Mijloacele economice ai agenților economici” și capitolul 4 „Caracterizarea generală a economiei cu piața concurențială.

În primul capitol, am prezentat generalități ale economiei, și metoda economiei generale.

În cel de-al doilea capitol, am analizat știința economiei, mai precis domeniul, structura generală, dar și principalele etape ale evoluției gândirii și științei economice.

În capitolul trei, am vorbit despre societățile comerciale, și am surprins și specializarea agenților economici.

În cel de-al patrulea capitol, am subliniat caracteristicile economiei de schimb, dar și modele ale economiei de piață.

De asemenea, am surprins și caracteristici ale economiei naturale.

1. OBIECTUL ECONOMIEI GENERALE

1.1 Rezultatul procesului de producție se constituie în bunuri și servicii al căror consum satisface necesități. Dar consumarea lor distruge rezultatele producției care, trebuie, de aceea, reluată. Sursele societății fiind limitate, a fost nevoie de o știință care să învețe omenirea să le gospodărească. Aceasta a fost economia politică. Preocuparea de a defini cât mai complet obiectul de studiu al acestei științe a fost în atenția tuturor marilor economiști. Ca atare, definirea economiei politice ca fiind studiul modului în care omenirea produce utilități pentru a satisface necesități poate fi mulțumitoare. Studiul modului în care omul se comportă atunci când există posibilități insuficiente pentru satisfacerea scopurilor pe care acesta le urmărește s-ar putea constitui într-o altă încercare de definire a obiectului de studiu al economiei politice. Caracterul limitat al resurselor pune individul, grupul, societatea, tot timpul, în postura de a alege. Acest punct de vedere îl regăsim în următoarele definiții ale economiei politice.

„Economia politică reprezintă știința despre activitatea omenească, determinată de caracterul limitat al resurselor (de raritatea bunurilor) și caracterul nelimitat al trebuințelor, satisfacerea cărora este scopul acestei activități umane. Economia devine astfel teoria alegerii, alegere înfăptuită de subiectul economic din mai multe variante posibile” ( Lionel Robbins)

„Teoria economică este știința despre modul în care oamenii și societatea învață să aleagă, cu trecerea timpului, cu ajutorul banilor sau fără participarea lor, acele resurse de producție rare pentru producerea diferitelor mărfuri în prezent și în viitor”. (Paul A. Samuelson)

„A face economie nu înseamnă nimic altceva decât opțiunea (alegerea) continuă între diferitele posibilități, iar economia politică nu este în fond decât știința alternativei” (Wilhelm Röpke)

„Știința economică studiază comportamentul uman împotriva rarității. În primul rând, ea își propune să descrie metodele de gestionare a resurselor rare care se manifestă în timp și spațiu ( ). În al doilea rând, ea organizează faptele de natură a face să apară uniformitățile și regularitățile ce caracterizează comportamentul uman. Teoriei sau analizei economice îi revine obligația să elaboreze concepte, să identifice determinantele și efectele fenomenelor, să ordoneze legăturile generale și de durată ce se stabilesc între ele, să deducă din realitate o explicație simplificată a funcționării economiei. În al treilea rând, ea contribuie la orientarea politicii economice ( ). În fine, știința economică elaborează în funcție de anumite obiective și în condiții concrete date regulile de utilizare optimă a resurselor economice și modalitățile de realizare a bunăstării”. (Raymond Barre)

Alegând între diverse oportunități, fie că suntem conștienți sau nu, facem raționamente economice. Alegerea noastră are totdeauna un cost. Spre deosebire de noțiunea de cost cu care suntem familiarizați și care nu este altceva decât o cantitate de bani ce trebuie dată pentru a obține un bun sau un serviciu, costul unei ocazii nu se exprimă în bani ci în funcție de alternativele la care trebuie să se renunțe. Astfel, costul real al unei oportunități pentru care s-a optat este alternativa cea mai bună dintre alternativele la care s-a renunțat. Facem alegeri zi de zi pentru că viața ne pune mereu să hotărâm ce facem cu timpul și resursele noastre limitate. În funcție de etapa în care ne aflăm, ne frământăm ce ar fi mai bine să facem: să mergem la un film sau să învățăm pentru un test care se apropie ? ; să urmăm cursuri postuniversitare sau să începem să lucrăm imediat după absolvirea facultății ?; să facem o călătorie în străinătate sau să ne schimbăm mașina ? etc. În fiecare din cazurile amintite, luarea unei decizii ne costă, de fapt, posibilitatea de a face altceva. Alternativa la care se renunță poartă denumirea generică de cost de oportunitate. Deciziile noastre au un anumit cost deoarece, potrivit principiului rarității, alegerea unui anumit lucru înseamnă renunțarea la un altul. Costul de oportunitate reprezintă valoarea bunului la care se renunță. Câteva exemple ne vor convinge.