Evoluția Uniunii Europene

EVOLUTIA UNIUNII EUROPENE

INTRODUCERE

Europa este continentul penultim în ordinea marimii ocupând 10,4 milioane kilometri patrati. El era locuit, în 1990, de 787,7 milioane de oameni. Marginit de Oceanul Atlantic, de Marea Mediterana, Oceanul Arctic, Marea Neagra, Marea Caspica si Muntii Urali, Europa preia o cincime din suprafata terestra a Pamântului. În aceasta suprafata sunt incluse si insulele si arhipelagurile ce-i apartin: Novaia Zemlia, Islanda, Insulele Britanice, Corsica, Sardinia, Sicilia, Creta, Malta, Cipru.

Unificarea europeana angajeaza nu numai o conotatie geografica, usor de stabilit, a Europei. Ea pune în joc, o conotatie istorica a termenului, care împleteste într-un mod foarte complicat aspecte geografice, aspecte culturale si aspecte politice.

Unificarea europeana a luat startul în Europa Occidentala. Ea a dus la înfaptuirea sub multe aspecte a „micii Europe”. „Marea Europa” cuprinde, istoric si geografic, si Europa Centrala si Rasariteana. Cum se integreaza politic aceasta parte a Europei istorice si geografice în Noua Europa? Geografic si, nu o data, istoric, Europa are ca frontiera rasariteana lantul Uralilor.

In conditiile în care faimoasa “cortina de fier” atârna în mijlocul Europei, au fost voci care au cerut conceperea geografica si istorica a Europei. Europa era definita mereu drept Europa Occidentala, adica trasând granitele pe Elba, ceea ce, fireste, ar fi o nebunie daca cuvântul si conceptul Europa sunt luate în serios, inclusiv din punctul de vedere istoric si al istoriei culturii. Rusia apartine Europei toate statele din Balcani apartin Europei. Multi adepti ai conceptiei Europei geografice si istorice, îsi iau argumente din împrejurarea ca nici o forma de relief nu desparte Europa Occidentala de restul Europei, precum si din imposibilitatea factuala de a separa evenimentele hotarâtoare ale istoriei Europei Occidentale de mersul istoriei în centrul si rasaritul continentului. Ei îsi iau un argument în plus dintr-un calcul simplu, care arata ca o Europa redusa la mica Europa nu poate fi sigura în fata primejdiei, perceptibile, a unei noi migratii a popoarelor, dinspre Rasaritul traversat de framântari si ramas în relativa saracie, spre Occidentul rationalizat si atragator.

SCURT ISTORIC AL EUROPEI UNITE

Dupa al doilea razboi mondial, în care Europa s-a apropiat de prabusirea deplina si transformarea ei într-o colonie pentru puteri din afara ei, reformarea Europei liberale a devenit o chestiune urgenta.

Istoria politica a Europei dupa 1945 a început cu constatarea acestui declin al continentului si cu întelegerea faptului ca era nevoie sa fie "reinventat" viitorul. În atari circumstante, din perspectiva investigatiei istoriografice contemporane se pune întrebarea: Cum s-a nascut si apoi organizat noua Europa, din jocul, din raportul de forte militare si politice dintre eliberatori ?

Prin multe aspecte, 1945 poate fi numit anul zero al Europei. Aceasta trista constatare este valabila si pentru ca Europa a pierdut 35 de milioane de oameni, din 50 de milioane victime care, spre deosebire de Primul Razboi au fost în majoritate civili - 25 de milioane (inclusiv sovietici). La aceste cifre se cer adaugate milioane de raniti, orfani, vaduve... În 1945, 30 de milioane de europeni erau în cautarea unui pamânt de azil.

Dupa 1945, ideile lui Churchill (din discursul sau de la Zürich din 1946) s-au întâlnit într-un mod fericit cu cele ale lui Robert Schuman. Jonctiunea lor, ca si faptul ca fusesera formulate nu de niste simpli teoreticieni, ci de niste perso¬nalitati implicate în practica politica, au facut ca respectivele idei sa fie transpuse “progresiv” în act.

Winston Churchill, la 19 septembrie 1946, în Aula Universitatii din Zürich, într-un celebru discurs, spunea printre altele: "Vreau sa vorbesc astazi despre Europa"... Trei luni mai târziu el înfiinta în Marea Britanie United Europe Movement. Nu peste mult timp în Franta Raul Dautry crea Consiliul Francez pentru Unitatea Europei. În câteva luni în tot mai multe tari si orase ale Europei Occidentale s-au constituit structuri federaliste. De parca timpul nu ar mai fi avut rabdare, în decembrie 1946, Henri Brugmans prezida deja Uniunea Europeana a Federalistilor. La începutul anului 1947 se contura si o Miscarea Socialista pentru Statele Unite ale Europei, prezidata de Bob Edwars si apoi de Michel Rasquin. În mediile democrat-crestine Robert Bichet forma, la rându-i, Noile Echipe Internationale. În sfârsit, din initiativa contelui Candenhove-Kalergi*, sub presedintia lui Georges Bohy, s-a creat Uniunea Parlamentara Europeana.

Miscarile europene, unioniste, extrem de dinamice erau în marea lor majoritate afiliate Comitetului International de Coordonare pentru o Europa Unita, al carui presedinte a fost Duncan Sandys. Cea mai importanta misiune a Comitetului a fost de a pregati Congresul Europei. Acesta s-a desfasurat în mai 1948, sub presedintia lui Winston Churchill.

Aceasta "ora a Europei" va destepta, va activiza constiinta de sine a Europei. Congresul de la Haga a influentat direct lucrarile Reuniunii Consiliului International al - februarie Miscarii Europene, desfasurata la Bruxelles, în perioada 25 - 28 februarie 1949. Ideile, demersurile si energiile Miscarii europene puse în slujba Europei s-au concretizat în realizarea Consiliului Europei în prima jumatate a anului 1949.

Pentru a consilia într-un compromis divergentele s-au propus, pentru structura Consiliului Europei, doua institutii: una care reflecta dimensiunea federalista - Adunarea Consultativa, compusa din "reprezentatii fiecarei tari membre, alesi de catre parlament sau desemnati printr-o procedura instituita de acesta" si cealalta care reflecta dimensiunea unionista - Comitetul de Ministri (ai Afacerilor Externe), organism al reprezentantilor guvernelor, împuternicit cu luarea deciziilor.

Tratatul Constitutiv al Consiliului Europei* a fost semnat la 5 mai 1949 de 10 tari - Franta, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia si Suedia.

Un eveniment de mare semnificatie în acest context a fost propunerea lui Robert Schuman (1950) de a se constitui o piata comuna a carbunelui, fierului si otelului pe o perioada de cinci¬zeci de ani. Acesta este asa-numitul plan Schuman, care pornea de la necesitatea mentinerii uniunii care asigura con¬trolul bazi¬nului Ruhr, dar privea înspre viitor, asigurând bazele temeinice ale unei viitoare unitati vest-europene mai vaste. În anul ur¬mator se crea la Luxemburg Comunitatea Europeana a Carbu¬nelui si Otelului (CECA). Aceasta e condusa de o Înal¬ta Auto¬ritate formata din 9 membri, juridic suverana, numita pe sase ani de catre Consiliul de Ministri (care are si drept de veto).