Evoluția Veniturilor Fiscale în Bugetul de Stat 2009-2013

Introducere

Statul trebuie privit si el ca o entitate de sine statatoare care pentru a se organiza si a functiona are nevoie de resurse, printre care si de resurse financiare. Chiar daca cheltuirea acestor resurse financiare nu urmareste profitul, in cazul unei organizari si functionari adecvate a statului, permit ca acesta sa asigure unele criterii de oportunitate, eficacitate si eficienta celorlalte entitati care se infiinteaza si functioneaza in cadrul granitelor sale: persoane particulare, societati comerciale si tot felul de organizatii cu scopuri felurite.

Cu toate ca statul nu este chemat sa realizeze venituri proprii si cu atat mai mult sa obtina profit, prin functiile sale el poate si trebuie sa asigure conditiile minimale de desfasurare a unei vieti sociale sanatoase, a unor activitati economice rationale si profitabile si a unui climat general propice ca fiecare persoana fizica sau juridica sa-si indeplineasca menirea cu respectarea cadrului de reglementari adoptat in conformitate cu legea suprema, Constitutia. Or, realizarea tuturor atributiilor, functiilor si rolurile pe care statul este chemat sa le indeplineasca poate fi privita ca o resursa importanta pe care el o pune la dispozitia celorlalte entitati ce functioneaza in societate si care trebuie remunerata pentru a exista si a fi disponibila tuturor.

Resursele financiare ale societatii au asadar doua componente: resursele financiare publice si resursele financiare administrate pe baze private. Potrivit Legii finantelor publice romane, resursele financiare publice sunt cele ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Rezulta ca resursele financiare ale statului reprezinta doar o parte, este adevarat, cea mai consistenta, a resurselor financiare publice. Din cauza ca resursele financiare ale statului sunt gestionate prin bugetul de stat, ele sunt cunoscute sub denumirea de venituri ale bugetului de stat.

Marimea veniturilor bugetare este dependenta de nivelul de dezvoltare al economiei nationale, de amploarea si complexitatea statului, de presiunea fiscala impusa asupra contribuabililor, de eficienta colectarii acestor venituri de catre administratiile fiscale.

1.Conceptul de venituri fiscale și rolul acestora

Din punct de vedere al continutului economic, veniturile bugetare sunt clasificate în venituri curente, venituri din capital și încasarile din împrmuturile acordate.

Veniturile curente sunt caracterizate prin faptul ca sunt menținute o mare perioadă de timp în legislația fiscală, adica au un caracter repetitiv, de la un an bugetar la altul, și dețin ponderea cea mai mare în totalul veniturilor bugetare. La rîndul lor, veniturile curente se împart în venituri fiscale și venituri nefiscale.

Veniturile fiscale îmbraca forma impozitelor, taxelor și contribuțiilor obligatorii stabilite prin lege de către stat și au un caracter obligatoriu și nu sunt restituibile. Ele reprezintă prelevări legale din veniturile create de agenții economici și din veniturile populației, inclusiv în legătură cu deținerea de către acești contribuabili a unor averi sau proprietăți impozabile.

Potrivit Legii bugetului de stat, la bugetul administratiei centrale de stat se încasează urmatoarele impozite și taxe:

1. impozite directe:

• impozitul pe profit;

• impozitul pe venitul persoanelor fizice;

• impozitul pe profitul obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind protectia consumatorilor;

• impozitul pe dividende la societatile comerciale.

2. impozite indirecte:

- taxa pe valoarea adaugata;

- accizele si impozitele asupra titeiului din productia interna si gazelor naturale;

- taxele vamale de la persoanele juridice si fizice;

- alte impozite indirecte.

Impozitele directe se stabilesc niminal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de venit sau averea acestora, pe baza cotelor de impunere prevăzute de lege. Aceste impozite se încasează direct de la contribuabili la anumite termene, sunt mai echitabile şi deci mai de preferat decît impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii deferitelor mărfuri şi servicii, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie cînd şi mai ales cît vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte. Pentru aceste impozite este caracteristic faptul că subiectul şi suportatorul impozitului este una şi aceeaş persoană, cu toate că aceste elemente uneori nu coincid. În funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi impozite personale.