Exporturile - factor al creșterii și dezvoltării economice

1.Conceptul,definitie

Exportul reprezinta o trimitere,o expediere a produselor nationale peste granita în vederea vânzarii sau a schimbului cu alte marfuri.De asemenea,exporturile se mai pot defini ca operatii cu caracter comercial prin care o parte din marfurile produse,prelucrate,completate sau reparate într-o tara se vând pe piata altor tari.

În România este evidenta necesitatea perfectionarii ansamblului de instrumente si pârghii de natura sa dinamizeze exportul românesc.Aceasta cu atât mai mult cu cât,comparativ cu alte tari,ponderea acestuia în exportul mondial s-a redus.Dezvoltarea si diversificarea unui export în conditiile de eficienta sporita reprezinta un factor deosebit de puternic al relansarii cresterii economice,ceea ce înseamna mai multe locuri de munca,dinamism,mobilitate,preocupare pentru ridicarea competitivitatii marfurilor,o rentabilizare,restructurare si privatizare viabila.Totodata,se remediaza dezechilibrele macroeconomice externe si se reduce deficitul bugetar.

3.Tipuri de export

A.Exportul direct

Exportul direct reprezinta acea forma de operatiune,în care producatorul încheie si executa contractul de vânzare prin stabilirea unei relatii nemijlocite cu clientul extern.Producatorul vinde direct la un importator sau cumparator localizat pe piata externa.Indiferent de metoda utilizata pentru a vinde direct pe piata externa,firma ar trebui sa detina un departament de export.

Exportul cu succes al conceptului de comert cu amanuntul este o modalitate prin care exportatorul,producatorul dispune de o structura organizatorica prin intermediul careia realizeaza diverse operatiuni în domeniul exportului.

General vorbind, exportul direct este suficient de dificil pentru a nu fi potrivit decât firmelor cu adevarat competitive.Daca se exclud din calcul firmele multinationale,numarul lor fiind de aproximativ 60000 în 2000,cu peste 500000 de filiale în întreaga lume,ramân putine alte firme capabile sa faca aceasta.Câteva mii poate în întreaga economie mondiala.Pare cu atât mai dificila vânzarea cu amanuntul pe piata externa,cu cât chiar si firmele multinationale sau uriasele companii de comert japoneze apeleaza pentru aceasta la retelele comerciale locale.

Principalele forme de realizare a exportului direct sunt:exportul prin structuri interne,utilizarea unui reprezentant în strainatate,constituirea de birouri comerciale,sucursale si filiale.Chiar daca avantajele acestei modalitati sunt numeroase,întarind calitatea de factor important al productiei în ceea ce priveste exportul,apar si o serie de inconveniente:riscuri,cheltuieli de comercializare ridicate,costuri în vederea constituirii de compartimente profilate pe activitatile internationale.

B.Exporturile complexe

Prin acest tip de exporturi se înteleg operatiunile care vizeaza construirea de obiective industriale în tara beneficiarului prin efectuarea de catre exportator a unor activitati,cum ar fi furnizarea si montarea instalatiilor tehnologice,aprovizionarea cu factori de productie,formarea fortei de munca.Scopul tranzactiei îl reprezinta construirea si darea în functiune a unui obiectiv de investitii,fie în industrie,agricultura,servicii.

C.Combinatiile de export

Un producator poate exporta pe baza cooperarii cu alti producatori,devenind membrul unui tip de combinatii de export sau grupari de exportatori,care poate fi definita ca o asociatie de firme independente si concurente.Exista 2 tipuri de combinatii de export:

- Asociatiile cooperative ale producatorilor sau comerciantilor,care se angajeaza sa exporte produsele membrilor(grupari de interese economice)

- Cartelurile de export(consortii)