Externalizarea ca Rezultat al Supply Chain Management

Introducere

„Organizațiile trebuie să aibă în vedere distribuirea funcțiilor semnificative, atunci când avantajul competitiv nu poate fi menținut. Acesta este modul în care companiile moderne gestionează creșterea complexității. O complexitate mărită conduce la un număr crescut de specializări” .

Externalizarea internațională a activităților este un proces din ce în ce mai întâlnit în mediul economic contemporan. Nu este un concept nou, dovedindu-și de-a lungul timpului utilitatea și eficiența.

Lucrarea elaborată realizează o prezentare succintă a fenomenului de externalizare, evidențiind factorii de influență în adoptarea unei asemenea decizii, beneficiile potențiale și capcanele și barierele în calea acestui proces. În încheiere, au fost tratate pe scurt și riscurile la care se expun companiile într-un proces de externalizare internațională.

Cuvinte cheie: globalizare, externalizare internațională, riscuri

1. Conceptul de externalizare

Una dintre dilemele care caracterizează mediul de afaceri contemporan este problematica competitivității pe piață. Mai precis, antreprenorii și companiile sunt preocupate de a găsi modalitatea de a deveni sau a-și menține competitivitatea în domeniul în care își derulează activitatea. Acest obiectiv poate fi atins fie prin îmbunătățirea performanțelor interne, fie prin procurarea de resurse din exterior sau apelarea la servicii furnizate de terțe părți. Există cazuri în care eficientizarea activității unei companii nu este suficientă pentru a deveni competitivă pe piață întrucât este limitată la calitatea resurselor deținute. Spre exemplu, prețul produselor unei companii nu poate fi aliniat la cel al concurenței întrucât rețeaua de distribuție este neperformantă (insuficiente mijloace de transport, personal deficitar etc., carențe care nu pot fi remediate din cauza resurselor financiare limitate) și implicit generează costuri mai ridicate. În asemenea situații, avantajul competitiv nu poate fi obținut decât prin așa-numitul proces de externalizare a serviciilor.

Conceptul de externalizare nu este unul nou, fiind folosit pentru prima dată în anii 1970. În anul 1985, producătorul de mașini OPEL și-a externalizat întreaga activitate de IT către firma EDS. Kodak a urmat exemplul, externalizându-și în 1989 operațiunile de IT către IBM.

Practic, în cazul celor mai multe companii întreaga activitate de servicii profesionale furnizate de contabili, avocați, consultanți, advertisers se bazează pe conceptul de „externalizare”.

“Externalizarea reprezintă redirecționarea deliberată a unei serii de procese de business către o terță parte, care le va gestiona în numele companiei” .

O definire mai completă a conceptului o regăsim la Heywood B.J. Potrivit acestuia, externalizarea presupune „transferul unei funcții/mai multor funcții interne și a altor activități, către un furnizor extern, care oferă un serviciu specific, pentru o perioadă determinată de timp, la un preț dinainte stabilit” .

Vagadia B., în lucrarea sa “Outsourcing to India – A Legal Handbook”, afirmă faptul că “externalizarea este în esență, o descriere elaborată a unui aranjament, prin care o companie își divide anumite servicii (care până la un moment erau realizate intern), plătind o terță parte pentru a realiza aceste servicii” .

Într-o viziune mai restrânsă, externalizarea este „încredințarea unui proces corporatist fundamental către o altă organizație” .

Activitățile sau procesele pe care companiile le transferă unei terțe părți sunt de regulă cele de IT, design web, depozitare, distribuție, de gestiune a personalului, call center-uri și în cazuri bine fundamentate, chiar producția de bunuri.

Companiile au sesizat oportunitatea transformării costurilor fixe ridicate cu unele activități în costuri variabile mult mai reduse în vederea eficientizării activității firmei cu scopul obținerii sau asigurării unui avantaj competitiv.