Factori Fundamentali de Influență asupra Cursului de Schimb

1.1. Cursul valutar: concept, funcţii, forme

Schimburile economice internaţionale fiind exprimate în valută presupun cunoaşterea cursului valutar şi a factorilor ce exercită influenţă asupra lui.

Cursul valutar reprezintă raportul valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei ţări sau preţul unei valute exprimat în altă valută. Într-o altă formulare cursul valutei exprimă preţul la care o monedă naţională se schimbă cu o altă monedă. Raportul de schimb dintre valute are un caracter sintetic, deoarece permite compararea produsului intern brut, a preţurilor, a salariilor şi a productivităţii muncii.

Cursul de schimb al valutei îşi exprimă menirea prin urmatoarele funcţii:

• funcţia de instrument de valoare a bunurilor şi a serviciilor din relaţiile conomice internaţionale;

• funcţia de instrument de conversie şi de comparare a puterii de cumparare a monedelor din diferite ţări;

• funcţia de mecanism de influenţă în relaţiile economice internaţionale prin care pot fi stimulate exporturile, restrânse importurile şi modificat echilibrul valutar.

Puterea de cumparare a unei monede depinde de bunurile şi serviciile oferite de nivelul preţurilor. Paritatea puterii de cumparare reflectă bunurile şi serviciile ce se pot achiziţiona cu unităţile monetare din două ţări.

În relaţiile economice internaţionale, raportul de schimb al valutei diferă în funcţie de locul de formare, marime şi de alţi factori.

Cursul oficial se caracterizează prin faptul că se stabileşte de autoritatea monetară a unei ţări, fie la paritate fie la un nivel convenţional. În perioda exprimării valorii monedelor în aur, cursul valutar se forma în funcţie de cantitatea de aur a monedelor, iar banca centrală se angaja să îl menţină mai multă vreme la acelaşi nivel fiind cunoscut sub denumirea de curs fix.

Cursurile fixe se menţineau la acelaşi nivel prin intervenţia autorităţii monetare pe piaţa valutară, respectiv prin vanzarea şi cumpararea de valută din rezervele oficiale.

Cursurile flotante se individualizează prin faptul că se formează pe piaţa valutară în funcţie de influenţele factorilor economici monetari şi financiari, având un nivel variabil şi flexibil.

Cursurile fluctuante exprimă formarea raporturilor de schimb dintre valute şi anumite limite în mod liber (limite de fluctuare mai mari decât cele din perioada cursurilor fixe) iar pe masura atingerii lor, autoritatea monetară intervine pe piaţă pentru a limita variaţia cursului de schimb.

Cursul unic se aplică la toate operatiile unui stat iar cursurile multiple reprezintă raporturi de schimb care se diferenţiază în funcţie de natura tranzacţiilor internaţionale. Din practicarea cursurilor multiple rezultă restricţii valutare în raporturile comerciale a unui stat cu alte state.

Tipologia cursului de schimb are la bază criterii care se referă la:

1. condiţiile modificării cursului de schimb;

2. locul stabilirii cursului de schimb;

3. termenul la care cursul este valabil;

4. obiectivele de analiză.

1. În ce priveşte condiţiile modificării, deosebim:

a. cursul de schimb flotant (fluctuant) – format pe piaţa valutară în raport cu cererea şi oferta privind valuta respectivă, în condiţii similare celor de pe piaţa mărfurilor. Generalizarea acestui tip de curs s-a produs dupa 1973 şi se menţine şi în prezent în una dintre variantele: flotare administrată, controlată („managed floating”, „dirty floating”) în sensul că, în situaţia unor evoluţii perturbatoare, statul intervine prin intermediul băncii centrale care, într-o formă declarată sau mascată, vinde sau cumpară valute, influenţând astfel cursul de schimb în sensul stabilităţii acestuia; flotare pură, în care intervenţia statului pentru efectuarea de „corecţii” nu este presupusă.

b. Cursul de schimb fix (stabil), existent în multe ţări înainte de 1973, presupune obligativitatea guvernelor (pentru statele membre in FMI) de a menţine variaţia cursului de schimb aflat sub influenţa factorilor pieţei, între limitele de 1% (ulterior s-a stabilit 2.25%) în jurul parităţii monetare oficiale. Menţinerea între astfel de limite se realizează prin vânzări sau cumpărări de valute de către banca centrala.

De asemenea, sunt întalnite variantele:

- curs de schimb ancorat („pegged”) de o valută forte (în raport cu care este stabilită o zonă monetară) sau de un coş valutar (DST) în raport cu care moneda fluctuează;

- sistem de parităţi glisante – în sensul corelării cursului de schimb cu evoluţia unor indicatori economici importanţi (PIB, IGP);

- acorduri de cooperare monetară, ce presupun o înţelegere între mai multe ţări privind paritatea.