Factorii care influențează cererea pentru servicii

Totalitatea relaţiilor generate de actele de vânzare-cumpărare în conexiunea lor cu spaţiul şi timpul în care se desfăşoară formează piaţa. În cadrul pieţei unui bun se întâlnesc dorinţele consumatorilor exprimate prin “cerere” şi acelea ale producătorilor exprimate prin “ofertă”. Din această confruntare se naşte, în condiţiile de definiţie, un preţ şi un nivel al tranzacţiilor pentru bunurile si serviciile considerate, această pereche de variabile caracterizând echilibrul de piaţă.

Pe piaţă se verifică concordanţa sau neconcordanţa între nivelul, structura, calitatea producţiei (oferta) şi nivelul, structura şi calitatea consumului (cererea). Informaţiile oferite de piaţă sunt extrem de preţioase pentru agenţii economici care pot astfel acţiona în direcţia realizării echilibrului dintre cererea şi oferta de bunuri şi servicii.

Pentru a dobândi tabloul complet al unei pieţe trebuie privite cel puţin prin prisma următoarelor aspecte: obiectul tranzacţiilor; volumul schimburilor (menit să ne dea măsura potenţialului, capacităţii pieţei respective); structura pieţei (pe care o evidenţiem relevând modul de organizare a componentelor pieţei, reţeaua de desfacere şi negociere, investiţiile aferente); aria geografică sau gradul de extindere spaţială a pieţei.

Prin prisma criteriului obiectul tranzacţiei distingem în principal două mari categorii de piaţă: piaţa bunurilor şi a serviciilor; si piaţa factorilor de producţie.( La rândul ei, piaţa factorilor de producţie cuprinde: piaţa muncii, piaţa resurselor naturale, piaţa pământului propriu-zisă, piaţa capitalului în sens restrâns, piaţa monetară, piaţa financiară, piaţa valutară, piaţa informaţiei.)

Piaţa bunurilor şi serviciilor are cea mai largă arie de răspândire şi de interes din partea consumatorilor. Ea se compune din piaţa bunurilor de consum curent (pâine, carne, lapte), a celor de folosinţă îndelungată (frigidere, autoturisme), precum şi din piaţa serviciilor. Este momentul să precizăm că bunurile amintite sunt lucruri palpabile care satisfac cerinţe ale vieţii individului, făcându-i viaţa mai plină, mai bogată. Serviciile, în schimb, sunt utilităţi nepalpabile care satisfac nevoile fie adresându-se direct persoanei, fie contribuind la organizarea producţiei ca în cazul serviciilor comerciale, bancare, de transport, asigurări, comunicaţii etc.

Cererea este o categorie economica ce exprima, in anumite conditii social-istorice nevoia sociala. Este o forma de concretizare a nevoii sociale fara a se identifica cu aceasta. Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta partea solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de piata. Reiese ca intre cerere si nevoia sociala relatiile sunt de subordonare, ca de la parte la intreg. Explicatia o gasim in faptul ca trebuintele umane sunt intodeauna cu un pas inaintea posibilitatilor pe care le are societatea pentru a le satisface. Paul Heyne sublinia in mod expres faptul ca cerea este conceptul ce leaga cantitatile solicitate in vederea achizitionarii, de sacrificiile ce trebuie facute de cumparatori pentru a obtine aceste cantitati.

Cererea este un act individual, ea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale cu oferta totala a bunului sau serviciului respectiv.

In viata economica cererea apare sub diferite aspecte, cum ar fi: cererea de marfuri, de servicii, de consum, cerere solvabila, nesolvabila, complexa, curenta, periodica, rara, efectiva, potentiala, derivata.

Uneori cererea este confundata cu cantitatea ceruta, insa cererea pentru un anumit bun nu se poate formula doar cantitativ, ea ne apare ca o relatie intre doua variabile: pretul si cantitatea ceruta. Astfel exista intotdeauna un sir de preturi si un sir de cantitati pe care agentii economici ar dori sa le achizitioneze la fiecare din preturile respective.

Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ).

Factorii care influenţează mărimea cererii

Distingem două grupe mari de factori: 1) factori ce afectează cererea individuală a consumatorului şi 2) factori care influenţează cererea totală, a întregii pieţe.

Între factorii ce afecteaza cererea individuala a consumatorului enumerăm următorii:

1.Necesitatea unui produs şi alternativele sale. Unele bunuri sunt cerute pentru că reprezintă necesităţi, altele devin necesităţi deoarece s-au format obiceiuri în legătură cu ele.

2.Mărimea venitului familiei este un factor decisiv când este vorba de cererea unui produs sau serviciu.

3.Preţul bunurilor substituibile. Unele produse pot avea substituenţi apropiaţi ca, de exemplu, untul pentru margarină, carnea de porc pentru carnea de vită sau cea de pui

4. Gusturile şi preferinţele consumatorilor sunt rodul gradului diferit de instruire al indivizilor, sunt efectul respectării unor tradiţii în ce priveşte hrana, îmbrăcămintea etc.