Factorii de Producție

Procesul de producţie este un proces de combinare şi utilizare eficientă a factorilor de producţie în scopul creării de bunuri şi servicii. Acest proces se realizează în cadrul firmei.

Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor şi premiselor folosite de om în procesul activităţii economice. Resursele economice reprezintă avuţia naţională a unei ţări, totalitatea resurselor solului şi subsolului cunoscute, utilizabile şi utilizate, resurse de muncă, bunuri materiale, aparatul tehnic de producţie, resursele spirituale sau potenţialul creativ a naţiunii. O delimitare conceptuală se face dintre ‘factori de producţie’ şi ‘resurse’. Prin resurse se exprimă starea de disponibilitate a unor bunuri, fără a le asocia o anumită destinaţie de utilizare. Resursele sunt activate prin atragerea lor la o utilizare concretă, primind o destinaţie şi devenind factorii de producţie.

Factorii de producţie constituie doar acea parte a resurselor care este atrasă şi consumată în procesul producţiei. Factori de producţie reprezintă toate elementele necesare pentru fabricarea unui bun sau serviciu, totalitatea elementelor de intrare în procesul de producţie, ceea ce se reflectă şi în denumirea în limba engleză ‘input’. (4. pag. 123)

După natura lor, factorii de producţie sunt:

- factorul uman: forţa de muncă, adică mîna de lucru

- factorii materiali: pămîntul cu tot ce cuprinde solul şi subsolul

După geneza lor, factorii de producţie se grupază în:

- factori primari: factorii care nu reprezintă rezultate ale unei activităţi economice anterioare, adică resursele naturale

- factori derivaţi: factorii care sunt rezultaţi din procese economice anterioare , aici intrînd capitalul

După caracterul reproductibil, factorii de producţie sunt:

- reproductibili în mod absolut : reproducerea lor nu presupune dirijare şi o asigurare specială: ex. Energia solară, eoliană

- reproductibili în mod relativ: reproducerea lor presupune acţiuni de dirijare şi asigurare specială

- nereproductibili: majoritatea resurselor naturale-petrol, cărbune, minereu

Cea mai impotantă clasificare a factorilor de producţie se face după esenţa lor economică:

-muncă

-capital

-pămînt, resurse naturale (2. pag 168-169)

Munca şi natura sunt denumite factori primari,care au existat de la începuturile dezvoltării societăţii Capitalul este un factor derivat

Factorul uman, munca

Munca este o activitate umană conştientă, un efort fizic şi intelectual, prin care oamenii, acţionînd asupra naturii, obţin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricărei activităţi economice. Munca se defineşte ca fiind activitatea specifică umană. Ea poate să fie intelectuală şi fizică, calificată şi necalificată, de conducere şi de execuţie, de inovaţie şi de aplicare, individuală şi colectivă. Fiind un consumator de energie fizică şi nervoasă, munca trece pe parcursul unei zile sau săptămîni de lucru, din punct de vedere a randamentului, al productivităţii sale, prin trei faze: de încălzire, de randament maximal şi de oboseală.(1.pag.83-84)

Analizînd factorul de producţie munca, este necesar de a face distincţie dintre muncă şi forţa de muncă. Forţa de muncă constituie totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale ale omului, potenţialul lui de muncă, pe care acesta îl pune în valoare atunci cînd munceşte. Factorul de producţie-munca poate fi analizat cantitativ şi calitativ.

Dimensiunea cantitativă a factorului muncă este determinată de: a) durata săptămînii de muncă, b) numărul de lucrători implicaţi în procesul producţiei.

Asigurarea cu resurse de muncă este condiţionată de:

-totalul forţei de muncă disponibile în societate

-numarul de ore de muncă pe săptămînă, în conformitate cu reglementările existente în societate.

Resursele de muncă ale unei ţări reprezintă totalitatea populaţiei în vîrstă de muncă şi aptă de muncă. Limitele vîrstei de muncă sunt determinate de la ţară la ţară prin legislaţie. Resursele de muncă se compun din:

-populaţie ocupată, inclusiv cea cuprinsă în gospodăria casnică

-persoanele în vîrstă de muncă, dar care sunt în şcoli, armată

Resursele de muncă ale unei ţări depind de unii factori:

-densitatea populaţiei

-natalitatea

-mortalitatea

-durata medie a vieţii

-condiţii de trai

Populaţia în vîrstă de muncă cuprinde persoanele în limitele legale de vîrstă, indiferent dacă participă sau nu la vreo activitate în cadrul diviziunii sociale a muncii.

Populaţie aptă de muncă cuprinde toate persoanele avînd vîrsta legală de muncă şi care pot să participle la muncă. Nu cuprinde persoane invalide.

Populaţie activă cuprinde totalitatea persoanelor ocupate în procesul muncii în diferite activităţi profesionale, inclusiv persoanele care satisfac stagiul militari, elevii, studenţii, precum şi persoaele în curs de schimbare a locului de muncă. Populaţia activă constituie 45-50 % din populaţia totală, restul 30 % reprezintă populaţie tînără şi aproximativ 20 % pensionari. În ultimile decenii în ţările dezvoltate în legătură cu creşterea duratei medii de viaţă, precum şi cu scăderea mortalităţii infantile, are loc o reducere a ponderii populaţiei active în cadrul populaţiei totale.