Faliment - reorganizarea în procedura de faliment

INTRODUCERE Pentru fiecare persoana juridica, în calitatea ei de subiect de drept, este caracteristica o anumita perioada de activitate, care se împarte în trei faze

principale: înregistrarea (înfiintarea), activitatea propriu-zisa, si incetarea ei ca actor al vietii comerciale. În practica si teoria dreptului civil s-au definit patru cazuri, când are loc încetarea:

1. Cînd s-a implinit termenul pentru care a fost constituita persoana juridica;

2. Cînd obiectivul trasat fie a fost atins, fie nu mai poate fi realizat;

3. Cînd activitatea, scopul, mijloacele sau alte atribute ale persoanei sunt contrare legii;

4. Cînd, pentru organizatiile, întreprinderile sau institutiile care au ca conditie de existenta un numar stabilit de membri, numarul acestor membri a scazut sub limita fixata în lege sau statutul persoanei juridice.

Sigur, mai este si al cincilea caz - când proprietarul (-rii) persoanei date pur si simplu nu mai doresc de a continua activitatea lor în forma organizational-juridica data, de exemplu în cazul fuzionarii a doua sau mai multe entitati juridice, sau scindarii lor, si care are ca efect aparitia unui subiect de drept nou, odata cu disparitia celui vechi.

Cum n-ar fi, orice caz de modificare a statutului persoanei juridice necesita o reglementare juridica, deoarece aceasta situatie duce implicit la nasterea, modificarea sau stingerea anumitor raporturi juridice. Cu atât mai mult aceasta este corect în cazul insolvabilitatii unui subiect de drept, când în joc se afla interesele patrimoniale (si nu numai) a mai multor persoane - atât a debitorului, cât si a creditorilor lui. Despre seriozitatea problemei si importanta ei pentru viata economica si sociala a statului poate servi ca exemplu simplul fapt al introducerii în Codul Penal a prevederilor privind raspunderea pentru falimentul fictiv sau intentionat, sanctiunea articolului 1554 prevazând cea mai aspra pedeapsa - privatiunea de libertate

În preambula Legii cu privire la Faliment, legislatorul a indicat scopul principal al acestui act normativ: "Prezenta lege reglementeaza procedura concursuala pentru executarea creantelor colective ale creditorilor asupra debitorului prin vânzarea mijloacelor încasate si lichidarea debitorului sau prin salvarea lui de la faliment". Aceste 27 de cuvinte marceaza începutul unei epoci a economiei de piata civilizate (si nu de "bazar"), în care este prevazut acel "colac de salvare" a întreprinderilor, care în prezent se afla într-o situatie mai mult ca precara si asteapta cu frica ziua de mâine, si care prezinta si acea "plasa de siguranta" a sistemului concurentei de piata - elementul de stabilitate din societate. În principiu, legislatia cu privire la faliment a tuturor statelor lumii este privita (în majoritatea cazurilor) ca pe o posibilitate acordata persoanelor fizice si juridice, care au introdus cererea cu privire la deschiderea procedurii falimentului, de a se elibera de marea parte a datoriei lor, iar întreprinderilor, care activeaza în mod serios - de a reorganiza producerea, reobtinând, astfel, stabilitatea financiara.

Importanta acestui institut de drept se compune din trei componente: profitul unei persoane aparte (nu importa, daca este creditor sau debitor), câstigul statului si beneficiul sistemului economic al societatii.

Normele dreptului falimentului constitue baza juridica pentru restabilirea întreprinderii "arse", prin urmare stimuleaza activitatea de antreprenoriat, investitiile si asumarea riscului. Bineânteles, legislatia cu privire la faliment nu stimuleaza în mod direct investitiile, însa ea usureaza unele din consecintele dureroase a afacerilor. Un antreprinzator particular, un grup de antreprinzatori sau o întreprindere n-ar fi cointeresati de a face investitii, a contracta credite, etc., daca esecul afacerii ar avea ca consecinta o datorie pe viata sau saracia.