Falimentul Concernului - Parmalat

1. Infiintarea si activitatea Parmalat

Compania Parmalat, unul dintre cei mai prestigiosi producatori mondiali de produse alimentare, a luat fiinta in anul 1961 la initiativa lui Calisto Tanzi, un tanar intreprinzator din Parma. Initial, acesta pune bazele unei mici fabrici de conservare a produselor lactate, in orasul Collechio, care furniza lapte proaspat - sub marca Parmalat - orasului Parma si provinciilor alaturate.

Cunoscand o dezvoltare continua, Parmalat a ajuns sa detina peste 30 de marci de produse alimentare, cele mai cunoscute fiind: laptele Parmalat, ceaiurile si iaurturile Parmalat, untul si branza Parmalat, snack-urile si biscuitii Parmalat, biscuitii Grisbi, produsele de panificatie si pastele Parmalat, sucurile naturale de fructe Santal, deserturile Santal, cremele si sosurile de gatit Panna Chef, supele vegetale Pais, sucul de rosii Pomi, apa minerala Aqua Santal, iaurturile Kyr, laptele Omega 3 etc.

Sucurile naturale de fructe SANTAL sunt comercializate in Romania incepand cu anul 1991 - importate - pentru ca, incepand cu anul 1996, Parmalat S.p.A. Italia sa puna bazele unei linii de productie a acestor sucuri in Romania. Sucurile SANTAL detineau cea mai diversificata gama sortimentala existenta pe piata romaneasca,

La nivel mondial, marca SANTAL este prezenta in cel putin acelasi numar cu cel al companiei Parmalat - fara a tine cont de importuri - fiind unul dintre produsele cu notorietatea cea mai ridicata din portofoliu.

Administratorul Parmalat Romania, Giampaolo Manzonetto a declarat ca profitul din operatiuni curente s-a situat la 2,6 milioane euro in anul 2005

In 1996, cand Parmalat a implinit 10 ani de prezenta in Romania cifra de afaceri a companiei a crescut cu circa 30 la suta in 2005 ajungand pana la 10 milioane de euro, pentru ca in 2006 nivelul estimat situandu-se la 14 milioane de euro. Compania detine la ora actuala o cota de piata de peste 76 la suta la sucurile ce contin 100 la suta fruct pe retail si HoReCa - hoteluri, restaurante si cafenele. in ceea ce priveste segmentul de nectaruri, Parmalat, prin intermediul Santal, ocupa locul patru pe retail si HoReCa. Parmalat produce in Romania doar sucuri, fara a avea o divizie specializata pentru fabricarea de lactate.

Deocamdata, piata sucurilor suta la suta are o pondere de circa 4 la suta pe total sucuri, iar cea a nectarurilor de 7 la suta.

Fabrica Parmalat este situata in comuna Tunari, are circa 20 de angajati si o productie de circa 10 milioane de litri la nivelul anului trecut, insa capacitatea ar putea ajunge la 100 milioane litri anual. In tara noastra majoritatea materiei prime e importate, in timp ce produsele se indreapta in proportie de 95 la suta pe piata interna.

Exporturile vizeaza Bulgaria, Republica Moldova, Nigeria sau Arabia Saudita.

Investitiile companiei in Romania au depasit pana acum 16 milioane de euro, din care 11 milioane in fabrica de la Tunari si 5 milioane de euro pentru operatiunile de piata.

Calisto Tanzi a plecat de la o simplă firmă de familie, ca la apogeul carierei sale să ridice concernul alimentar Parmalat la statutul de mare actor mondial.

Avea filiale în 30 de ţări, unde lucrau 37.000 de salariaţi, şi o prezenţă foarte puternică, nu numai în Europa, dar şi în Brazilia precum şi în alte ţări latino-americane.

2. Falimentul

Prabusirea companiei italiene Parmalat reprezinta cel mai recent faliment rasunator din Europa. La sfarsitul lui februarie 2003, o emisiune de obligatiuni Parmalat, in valoare de 300 milioane euro, a esuat pe piata bursiera, din cauza lipsei de transparenta a grupului emitent. Nu a fost decat un semnal, aparand pentru prima oara suspiciuni legate de stabilitatea firmei.

Lovitura de gratie a venit pe 19 decembrie, cand Bank of America a negat ca detine in conturi suma de 4 miliarde euro, care ar fi fost depusa de Bonlat, o societate din Insulele Cayman controlatã de Parmalat. Suma figura în ultimul bilant al grupului Parmalat si era certificata printr-un document datat 6 martie 2003. Documentul a fost catalogat ca “un fals grosolan”, fiind, de fapt, o fotocopie pe care era adaugat antetul BoA (Bank of America). Concernul a recunoscut imsa ca era de fapt un truc, menit sa garanteze marile sale imprumuturi.

Alte falsuri au început sa iasa la iveala, cu toate ca, înainte de perchezitiile politiei italiene, contabilii grupului primisera ordin sã elimine toate datele din computere. Pentru siguranta, cateva computere au fost distruse cu ciocanul. Pe 26 decembrie, Parmalat a fost declarata oficial în faliment. Rezultatul: peste 100.000 de investitori au fost escrocati, in timp ce imprumuturi de peste 16 miliarde de dolari au ramas neacoperite.

Numarul scandalurilor financiare la nivel mondial este, fireste, cu mult mai mare. Cele descrise mai sus impresioneaza insa prin sumele pierdute si prin efectele dezastruoase asupra a milioane de investitori. În mod cert, ele nu se vor opri aici. Economia de piata, dincolo de beneficiile si posibilitatile de dezvoltare, ofera si cai ascunse prin care mari concerne, conduse de o mana de directori sau de un singur geniu financiar, pot da peste cap un intreg sistem. Din pacate, mai totdeauna, pagubiti ies tot oamenii de rand.

A iesit deodata la iveala ca aparenta soliditate financiara a firmei era construită pe nisipul unor pierderi uriase, disimulate în mod sistematic într-o retea ampla de conturi în banci din Caraibe şi America de Sud. Datoriile sale însumau aproape 14 miliarde de euro.

Singurul mod în care s-a menţinut pe linia de plutire a fost prin ademenirea cat mai multor investitori care sa cumpere acţiunile sale. Numai ca un mare numar dintre ei erau italieni care au pompat în acest mod in firma agoniseala lor de-o viata, ramanand practic cu nimic.

Pretinzand ca dispune de fonduri pe care de fapt nu le avea, Parmalat reusea sa pacaleasca pietele financiare, obtinand noi si noi imprumuturi.

Profesorul Marco Arnado, de la o universitate din Milano, explica cum s-a putut ajunge la o asemenea stare de lucruri: "Problemele au aparut din cauza faptului ca singurul care controla managementul companiei era tocmai Calisto Tanzi. El dispunea de un control total, iar managerii de sub el precum şi directorii ii erau devotati în intregime lui, şi nu investitorilor care bagasera bani în firma", spune el.