Familia de Standarde ISO 9000

1.1. Standardizarea. Elemente generale

Prin standardizare se intelege o activitate specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, urmarind obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Scopurile principale ale activitatii de standardizare in Romania sunt urmatoarele:

- imbunatatirea calitatii vietii;

- obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;

- protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului inconjurator si apararea intereselor consumatorilor;

- protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si verificat corespunzator;

- recunoasterea internationala a produselor si serviciilor romanesti;

- promovarea rezultatelor consolidate ale stiintei si tehnologiei, tinand seama de gradul de dezvoltare al economiei;

- stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;

- inlaturarea barierelor tehnice din calea comertului international;

- reprezentarea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare internationale si europene.

Standard este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care stabileste, pentru utilizari comune si repetate, reguli, prescriptii sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardul national trebuie sa contina prevederi care sa nu contravina legislatiei in vigoare. Standardul national se identifica prin aplicarea unei sigle SR care semnifica "standard roman".

Aplicarea unui standard national are caracter voluntar; poate avea un caracter obligatoriu, in totalitate sau in parte, pe intreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnica adoptata de catre o autoritate, in cazul in care considerente de ordin public, de protectie a vietii, a sanatatii si a securitatii persoanelor fizice, a mediului inconjurator si de aparare a intereselor consumatorilor fac necesara o astfel de masura.

Standardele internationale si europene pot fi publicate in Romania ca standarde numai dupa adoptarea lor ca standarde nationale.

1.2. Fundamentarea si evolutia istorica a standardelor managementului calitatii

Orice achizitie inseamna un avans de incredere oferit furnizorului. Cumparatorul asteapta un produs impecabil care sa indeplineasca ireprosabil si neconditionat functiile prescrise pe o perioada determinata. El nu poate fi insa sigur de toatea acestea in momentul achizitionarii. De aceea el va examina produsul si il va verifica cu atentie inainte sau cel tarziu dupa primire. Aceste verificari sunt necesare din motive juridice. De regule, ele depasesc obligatiile de atentie ce-i revin vanzatorului, dar nu vor acoperi nici pe departe riscurile de calitate pe care cumparatorul si le asuma.

Aceasta situatie se datoreste mai multor cauze. Produsele devin tot mai complexe, iar simpla lor examinare nu mai este suficienta. Efortul de verificare este tot mai mare, verificarile trebuie lasate in seama unor specialisti bine platiti, care nu sunt intotdeauna usor de gasit. Mijloacele de control devin tot mai sofisticate si necesita investitii mari, iar o confirmare a capacitatii practice nu poate fi testata pe loc.

Astfel, avand in vedere ca nici calitatea si, mai ales, nici fiabilitatea nu pot fi verificate suficient in momentul cumpararii, furnizorul produsului va fi cel care trebuie sa ia masuri de asigurare a calitatii de la faza de proiect, pana la planificare si productie. Aceste masuri complexe de asigurare a calitatii, care nu se pot epuiza intr-un set de verificari ale furnizorului, va fi reprezentat printr-un sistem de management al calitatii.

Din punctul de vedere a celui care da comanda, respectiv a beneficiarului, calitatea livrarilor si a serviciilor nu se poate baza decat pe un sistem eficient de management al calitatii la producator/furnizor. Pentru a da incredere, sistemul trebuie astfel conceput incat sa realizeze un nivel calitativ corespunzator in toate sectoarele organizatiei producatoare. Acest lucru este cu atat mai important in situatia in care calitatea produsului nu poate fi demonstrata suficient prin inspectia la predare.

Din punctul de vedere al producatorului, respectiv a furnizorului, sistemul de management al calitatii este cu atat mai important cu cat folosirea produsului implica riscuri de sanatate sau de ordin material. In cazul raspunderii pentru produs, producatorul are sanse sa fie achitat numai daca poate sa demonstreze ca acorda atentia cuvenita si a luat masurile corespunzatoare pentru a evita greselile in proiectare, executie, desfasurarea proceselor din organizatie si, in final, exploatarea produsului. Pentru servicii este valabil acelasi lucru.