Feedback-ul Pozitiv și Negativ în Sistemele Complexe din Economie

Dupa cum stim, sistemele cibernetice au pe langa proprietatile general-sistematice care rezulta din apartenenta lor la clasa sistemelor, si proprietati specifice pe care le au doar ele:

• sunt sisteme dinamice – intr-un interval dat de timp ele isi modifica starea, fie ca urmare a actiunii factorilor externi, fie ca efect al conexiunilor dintre subsistemele component;

• sunt sisteme deschise sau relativ deschise – lumea vie trece, in cursul dezvoltarii sale, catre o ordine mai inalta, o mai mare eterogenitate si mai multa organizare; evolutia entropiei in sisteme este intotdeauna pozitiva, ordinea este continuu distrusa;

• sunt sisteme mari – un sistem caracterizat de numarul mare de elemente componente si de varietatea legaturilor dintre acestea;

• sunt sisteme complexe.

Aceste proprietati sunt formulate ca legi sau principi ale organizarii si functionarii unor astfel de sisteme. Aceste principii, care confera sistemelor cibernetice specificitatea lor, sunt urmatoarele: legea varietatii necesare, legea conexiunii inverse, principiul emergentei (sinergiei), principiul complementaritatii externe si legea entropiei negative.

LEGEA CONEXIUNII INVERSE

Aceasta lege a fost descrisa de catre fondatorul ciberneticii, Norbert Wiener. Aceasta lege afirma ca orice sistem cibernetic contine cel putin o bucla de reactie (feed-back).

Concept fundamental in cibernetica, notiunea de feed-back se regaseste in structura oricarui sistem cibernetic, confera acestuia posibilitatea de a-si asigura supravietuirea si perpetuarea in mediul inconjurator. Supus unei mari varietati perturbatoare de influente exterioare, sistemul sibernetic isi pastreaza integritatea datorita unui joc complex de procese de autoreglare inerente structurii sale feed-back.

Prin intermediul feedbackului se transmit informatii necesare proceselor de adaptare si selectie, se definesc strategii de supravietuire si se controleaza intensitatea fluxurilor dintre diferiti agenti.

De asemenea, feedbackul este cel care declanseaza si mediaza procesele de emergenta. F. Capra, referindu-se la aparitia noului în sistemele complexe, spune: ,,Într-o organizatie umana, evenimentul declansator al procesului de emergenta poate fi un comentariu improvizat, care sa para important persoanei care l-a facut, dar sa fie semnificativ pentru o serie de oameni dintr-o comunitate de practica. Fiindca are semnificatii pentru ei, acestia vor dori sa fie perturbabili si vor circula rapid informatia prin retelele organizatiei. Pe masura ce traverseaza diferite bucle de feed-back, se poate ca informatia sa fie amplificata si extinsa, eventual într-o asemenea masura încât organizatia sa nu o mai poata absorbi, în structura sa actuala. Când se întâmpla acest lucru, înseamna ca s-a atins un punct de instabilitate. Sistemul nu mai poate sa integreze noua informatie în ordinea sa existenta; el este fortat sa-si abandoneze unele structuri, comportamente sau credinte. Rezultatul este o stare de haos, confuzie, incertitudine si îndoiala; iar din starea aceasta haotica ia nastere o noua forma de ordine, organizata în jurul unei noi semnificatii. Noua ordine nu a fost planificata de vreun individ, ci s-a ivit ca rezultat al creativitatii colective a organizatiei” (F. Capra, 2004, p. 171 – 172).

In lucrarea sa, „Introducere in simularea pe calculator”, Nancy Roberts defineste feedbackul ca fiind „un proces prin care o variabila initiala trece printr-un lant de cauze, ajungand in final sa se afecteze pe ea insasi.”

Mecanismul feedbackului se poate definii foarte simplu: ,,influenta exercitata asupra inputului de catre o parte a outputului” (Golec, 2004). Cu toata aceasta simplitate, nu trebuie subestimata importanta mecanismelor feedback si ubicuitatea acestora în oricare tip de sisteme, de la nivel micro sau macro.

In abordarea sistemelor cibernetice este, de aceea, foarte important sa se inteleaga subtilitatile conceptului de feed-back deoarece orice comanda sau decizie luata independent de structura feed-back este sortita unui esec, datorita respingerii lor de catre un sistem de autoreglare. Deci, interactiunile dintre elementele unui sistem sunt mai importante decat elementele insasi.

Exemplele de feed-back sunt foarte numeroase in natura, tehnica si societate. De exemplu, termostatul detecteaza o scadere a temperaturii si declanseaza generatorul de caldura, care ridica temperatura, astfel ca aceasta ramane in limitele normale. In economie, raportul dintre stocuri si comenzile de productie formeaza un feed-back. Cresterea volumului comenzilor determina o crestere a productiei care duce la formarea stocurilor ceea ce permite satisfacerea comenzilor, deci scaderea volumului acestora. De asemenea, un feed-back formeaza si raportul dintre concurenta si inovatie. O inovatie permite unei intreprinderi sa-si mareasca profiturile prin intrarea pe o noua piata. Concurenta va urma acelasi drum pana ce profiturile fiecarei intreprinderi se vor alinia la o valoare medie.

Existent feed-back-urilor nu garanteaza faptul ca, comportamentul sistemelor creat de om va fi bine adaptat obiectelor urmarite. Studiul conexiunilor feed-back au drept scop sa amelioreze utlizarea informatiilor circuland in sistem pentru a permite un mai bun control al acestora.

In esenta, un feed-back este un circuit inchis de relatii intre diferite marimi. Orice modificare intr-o anumita marime intervenind in acest circuit, detemina un lant de reactii al caror efect va fi in final modificarea din nou a variabilei initiale. Deci valoarea variabilei initiale se transforma intr-o informatie care provoaca, prin intermediul unui sistem de control, o decizie, modificand alte variabile, modificare ale carei efecte se propaga pana la valoarea initiala, ciclul descris astfel este continuu si nu se poate evidentia existenta unui punct initial al acestuia. Axista bucle inchise si interdependente intre ele, o variabila putand, de exemplu, participa la mai multe lanturi cauzale. In cazul sistemelor economice, structura de feed-back a acestora, deci grafele ce se obtin, sunt atat de complexe incat este dificila reprezentarea lor. De aceea, sunt analizate intai buclele feed-back din cadrul subsistemelor componente si apoi buclele dintre subsisteme in cadrul sistemului total. Buclele de reactie sunt deci structurile elementare ale oricarui sistem cibernetic. Se disting doua tipuri principale de astfel de bucle: bucle positive si bucle negative.

1. O bucla este pozitiva daca, considerand oricare dintre entitatile sale, se amplifica orice modificare intervenita intr-una dintre aceste entitati (actiunea rezultata merge în aceeasi directie ca si conditia care a determinat-o).