Fiscalitate și armonizare fiscală

CAP. 1. SISTEMUL FISCAL

1.1. DEFINIŢIA ŞI TRĂSĂTURILE SISTEMULUI FISCAL

Denumirea de “fisc” provine din limba latină , unde “fiscus” însemnă coş sau paner.

Termenul de fiscalitate este definit de La Rousse ca un sistem de percepere a impozitelor, ansamblul de legi care se referă la acesta şi mijloacele care conduc la el. Sistemul fiscal reprezintă un ansamblu de cerinţe şi principii referitoare la dimensionarea asezarea şi perceperea impozitelor precum şi la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală. Sistemul fiscal cuprinde trei componente independente:

1.Legislatia fiscală care reglementeaza şi instituie impozite şi taxe considerate componente de bază ale veniturilor statului şi care consfintesc dreptul de creanţa al statului asupra contribuabilului.

2.Mecanismul fiscal cuprinde totalitatea procedeelor tehnice şi metodelor prin care se realizează acţiunea de urmărire şi percepere a impozitelor şi taxelor.

3.Aparatele fiscale cuprind organele specializate care pun în miscare mecanismul fiscal în scopul realizării obiectivului final, adică urmărirea şi perceperea veniturilor bugetare.

Este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atat de organele fiscale cât şi de plătitor. În legea prin care se instituie un impozit se precizează persoanele în sarcina cărora cade plata impozitului materia supusă impunerii, mărirea relativă a impozitelor, termenele de plată, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice sau juridice care nu-şi onorează obligaţiile fiscale.

Taxele reprezinta platile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile efectuate de institutiile publice .

Elementele comune specifice veniturilor bugetare sunt:

a). denumirea veniturilor bugetare

b). subiectul sau plătitorul este reprezentat de persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata unei taxe sau unui impozit

c). destinatarul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suporta efectiv impozitul

d). obiectul impunerii îl reprezinta materia supusă, adică elementul concret care stă la baza calcului impozitului.

e). sursa impozitului sau baza de calcul arată din ce anume se plăteşte impozitul şi reprezintă elementul pe care se fundamentează calculul venitului bugetar

f). unitatea de impunere reprezinta unitatea de măsura utilizată pentru exprimarea dimensiunilor obiectului impozabil

g). cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o suma fixă sau în cote procentuale

h). asieta reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legatura cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil şi determinarea impozitului datorat

i). incasarea reprezintă realizarea efectivă a acestuia. Metode de incasare a veniturilor bugetare:

1.metoda plăţii directe – utilizate pentru veniturile provenite de la persoane juridice

2.metoda reţinerii şi vărsării – folosită în cazul veniturilor impozabile realizate de persoane fizice

3.metoda aplicării de timbre fiscale

j). termenul de plată adică data pâna la care impozitul trebuie achitat statului

k). înlesnirile, drepturile şi obligaţiile debitorilor. Înlesnirile prevăzute de lege sunt stabilite sub formă de reduceri sau scutiri şi au in vedere anumite situatii de excepţie în functie de politica fiscală sau socială. Debitorii au dreptul să ceară şi să li se admită aplicarea corectă a normelor legale sau acordarea înlesnirilor legale. Pentru plătile efectuate în plus sau fără o bază legală au dreptul sa accepte compensatiile cu obligaţiile viitoare sau să ceară restituirea lor.

l). răspunderea platitorului reprezintă aplicarea formelor răspunderii juridice în cazul abaterilor, sancţiunile prevăzute sunt majorările de întarziere şi amenzile .Plătitorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor financiare toate informaţiile cerute în vederea evaluarii corecte a bazei de calcul, declararea obiectului şi materiei impozabile, plata în cuantumul şi la termenele prevăzute.

Pe lângă obiectivul principal al activitaţii fiscale, acela de a constituii resursele banesti necesare activitatii puterii de stat centrale şi locale, din legile de impozite si taxe se pot desprinde si alte obiective, care pot fii grupate astfel:

a) incurajarea anumitor activitati necesare pe plan social printr-un regim fiscal mai atragator si descurajarea activitatilor daunatoare climatului social sau starii de sanatate, educatie etc.

Impozitele , taxele si alte venituri ale statului impreuna cu resuresele si normativele de cheltuieli pentru institutiile publice se aproba prin lege. Minsterul Finantelor avand ca atributie principala asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare.

b) protectia sociala a unor categorii defavorizate ale populatiei prin scutiri de impozite:

1. scutiri de impozitul pe salarii privind:

• sumele primite de salariati pentru munca prestata in perioada preavizului de concediere.