Fiziocrația ca Doctrină Economică

Tema numărul 1

FIZIOCRAŢIA – “ŞTIINŢA ORDINII NATURALE”

Doctrina fiziocrata a aparut in Franta secolului XVIII si trebuie inteleasa ca o reactie impotriva mercantilismului, a politicii economice a lui Colbert din vremea domniei “Regelui Soare”. Politica respectiva a neglijat substantial agricultura impovarata de impozite din ce in ce mai grele. La moartea lui Ludovic al XIV-lea in 1715, situatia dezastruoasa a agriculturii a produs un val de reactii impotriva colbertismului, o puternicaa miscare de intoarcere la natura, la simplitatea si puritatea vietii rustice, ilustrate in scrierile lui Rousseau si in picturile lui Boucher si Fragonard.

Fiziocratii concepeau economia ca pe o entitate capabila prin legile ei sa se autoregleze sau sa se autoechilibreze, asa cum natura, dupa o perioada de instabilitate, uneori infricosatoare, revine singura la starea ei normala. Mai mult, ei cereau oamenilor sa nu actioneze impotriva legilor economice, sa nu se opuna cerintelor acestora caci vor avea de suferit, si ii faceau astfel vinovati pe ei, oamenii, de aparitia unor eventuale dezechilibre.

Statul este redus la functii minime, dar este un stat autoritar, condus de un despot considerat si venerat ca reprezentant al Divinitatii si garant al “ordinii naturale” (dupa modelul imparatului chinez). In acceptia fiziocratilor, statul trebuie sa aiba urmatoarele functii:

1. apararea proprietatii, ca sursa a libertatii individuale si fundament al “ordinii naturale”, ca si a ordinii economice a sociatatii;

2. asigurarea instruirii cetatenilor in vederea inzestrarii acestora cu datele si capacitatile necesare recunoasterii si respectarii “ordinii naturale”;

3. efectuarea lucrarilor publice.

Fiziocratii reprezinta prima scoala de gandire economica si are ca mentor recunoscut pe Francois Quesnay (1694-1774)(1733-1787), savant eminent si medic de curte, atras de chestiunile economice spre finalul carierei, datorita analogiilor posilbile pe care le identifica intre sistemul economic si corpul uman, intre viata economica si cea medicala. Principalele sale lucrari sunt “Tabloul economic”(1758), insotit de “Maxime generale ale unui guvernamant economic dintr-o tara agricola”(1758), “Dreptul natural”(1765) si “Analiza tabloului economic”(1766).

Alaturi de Quesnay, in asa-numita “secta a economistilor” fiziocrati mai pot fi retinuti marchizul de Mirabeau(tatal) cu “Tema impozitului”(1760) si “Filosofia rurala”(1763). Mercier de la Riviere cu “Ordinea naturala si esentiala a societatilor politice”, Pierre Dupont de Nemours cu "Fiziocratia" si Turgot (1726-1781).

“Adevaratii economisti sunt usor de caracterizat Ei recunosc un maistru, Dr. Quesnay; o doctrina, aceea a “Filosofiei rurale” si a “Analizei economice”; carti clasice, “Fiziocratia”; o formula, “Tabloul economic”; termeni tehnici, intocmai ca vechii carturari ai Chinei”. Aceasta definitie a fiziocratilor, pe care ne-o da unul dintre ei, abatele Baudeau (“Ephemerides”, april 1776), arata totusi ceea ce era dogmatic si putin cam “chinez”, in scoala fiziocrata.

Acesti autori au dezvoltat obiectul de cercetare si au oferit o viziune de ansamblu stiintei economice, spre folosul careia au conceput si utilizat instrumente de analiza moderne si in primul rand forta abstractiei.

Fiziocratii sunt dusmani declarati ai democratiei si ai liberalismului politic, sunt internationalisti ce urmaresc inlaturarea deosebirilor dintre popoare si care considera patriotismul ca o prejudecata nenorocita.

Conceptia esentiala a sistemului fiziocratilor este “ordinea naturala”. “Ordinea naturala si esentiala a societatilor publice” este titlul principalei lucrari a lui Mercier de la Riviere, iar Dupont de Nemours defineste fiziocratia ca “stiinta ordinii naturale”.

Dar ce este “ordinea naturala”?

Ordinea naturala este defapt ordinea divina, mai bine spus expresia perceptibila a ortoexistentei (existenta profunda, adevarata), evidenta si desavarsita. Guvernata de legi universale, obiective si eterne, ea a fost conceputa de Creator pentru fericirea oamenilor, in masura in care acestia reusesc sa o cunoasca si sa se conformeze.

Poate fi cunoscuta “ordinea naturala”?

Aceasta forma de cunoastere nu este la indemana oricui, ci doar a spiritelor elevate, pure. Iata de ce fiziocratii au considerat instructia generala drept “prima legatura sociala”. Organizarea instructiei reprezinta in conceptia lor una din cele mai importante functii ale statului. Calitatea de a intelege “ordinea naturala” o aveau numai guvernantii, carora le revenea si datoria de a organiza societatea de asa maniera incat sa se asigure fericirea si prosperitatea supusilor. Acestia din urma, incapabili sa inteleaga “ordinea naturii”, aveau totusi libertatea de a-si realiza interesele personale, in cadrul ordinii sociale existente, aveau libertatea de a cauta calea. Doua instrumente stateau la dispozitia individului in acest demers: balanta psihologica si interesul particular. Balanta psihologica, sau principiul hedonistic de mai tarziu, reclama imperativul de a obtine “cea mai mare crestere de satisfactie cu cheltuiala cea mai mica posibil” (Quesnay), sau “cea mai mare fericire pentru cat mai multi”(Hutcheson, Bentham), mergand pana la a proclama ca “viciile private fac binele Public”(Mandeville). Dorinta de a obtine maximum de rezultate cu minimum de eforturi imprima sociatatii miscarea principala si perpetua, ca si tendinta dominanta, prin care se urmareste realizarea celei mai bune stari posibile. Iata, aici, admirabil exprimata esenta liberalismului economic si chiar optimismul nelimitat in virtutile lui.

Cum recunoastem “ordinea naturala”?

Semnul dupa care se poate recunoaste “ordinea naturala” este “evidenta”. Acest cuvant il intalnim la fiecare pas in scrisorile fiziocratilor. In rezumat se poate spune ca “ordinea naturala” era aceea care aparea “evident” cea mai buna, nu oricui, ci spiritelor rationale, cultivate, liberale, asa cum erau fiziocratii. Aceasta “ordine naturala” nu era aceea pe care o purtau in ei. Si iata de ce, intre alte legi, respectul proprietatii si al autoritatii le aparea ca baza evidenta a “ordinii naturale”.

Inainte de toate, afirma fiziocratii,”ordinea naturala” este opusa “ordinii sociale artificiale”, creata prin vointa oamenilor. “Proprietate, siguranta, libertate, iata intreaga ordine sociala”. “Ordinea naturala” este Constitutia fizica pe care insusi Dumnezeu a dat-o Universului” afirma Dupont de Nemours. Deci “ordinea naturala” este creatia lui Dumnezeu, care vrea binele oamenilor, ii inzestreaza cu capacitatea de a cunoaste vointa divina si cu posibilitatea de a-si organiza sociatatea in concordanta cu “legea” pentru a deveni fericiti si prosperi. Abaterile de la “ordinea naturala” aduc dupa ele pierderea prosperitatii.”Dreptul pozitiv” (“ordinea sociala”) trebuie sa fie in concordanta cu “ordinea naturala”. Legile sunt irevocabile, sunt expresia vointei lui Dumnezeu. Elementele de baza ale “ordinii naturale” earu proprietatea, libertatea si autoritatea.