Fiziocrație - doctrină fiziocrată

Introducere in fiziocratie

In perioada premergatoare revolutiei (1789) se crease deja convingerea ca progresul agriculturii si cresterea eficientei ramurii erau posibile numai prin introducerea pe scara larga a sistemului englez, adica, trecerea la marile ferme de tip capitalist. Purtatorii noii orientari in gandirea economica franceza si promotorii unui program viguros de relansare si dezvoltare a agriculturii au fost in secolul al XVIII-lea fiziocratii.

Termenul fiziocratie vine de la cuvintele grecesti “fizios” = natura si “kratos” = putere. “Fiziocratia” desemneaza suprematia naturii, a naturalului. Termenul fiziocratie a fost introdus de Du Pont de Nemours prin lucrarea sa din 1768 intitulata “ Physocratie ou Constitution naturelle de gouvernement le plus avantageux au genre humain”.

„Fiziocratii dau forma cea mai slefuita noii paradigme. Ei fauresc o noua doctrina, in esenta liberala. Punerea ei in practica are nevoie de o noua conceptie despre mecanismul economic de ansamblu. Pregatirea terenului este facuta de un numar de economisti francezi si englezi care manifesta predilectie pentru abordarea problemelor economice in termeni de circuit, fie de expresie monetara, fie in expresie fizica.” (Pohoata Ioan – Doctrine economice universale)

Fondatorii acestui curent sunt, in primul rand, ganditorii francezi Francois Quesnay, Dupont de Nemours, Vincent de Gournaz, Mercier de la Riviere, Baudeau, Mirabeau, Turgot, Le Trosne, Destut de Tracy si altii. Numarul mare de adepti fracezi ai acestui curent de gandire economica poate fi pus in legatura cu conditiile si traditiile Frantei in domeniul agriculturii, dar ti cu interesul burgheziei agrare din aceasta tara de a-si mentine mai repede profiturile intr-o ramura care, virtual, nu cere investitii prea mari in comparatie cu industria. Dar fiziocrati intalnim si in alte tari; Rham Mohun Roy, Debendraneth Tagore si Mohandas-Mahatma Karamoham Gandhiji in India, Cung Zinghezeng si Hung Zenfag in China, Dazai Shundai, Sato Shinen, Solki Ando si Nobuhiro in Japonia, Th. Jefferson in S.U.A., Arthur Young in Anglia si Alfred Thaer in Germania.

Programul de actiune al fiziocratilor prevedea, printer altele, urmatoarele :

1. Organizarea agriculturii franceze pe baze capitaliste (cu predominanta marilor ferme);

2. Elaborarea unei “ordini economice” favorabila dezvoltarii agriculturii:

- promovarea unei politici a preturilor ridicate pentru produsele agricole (singurele care se puteau vinde cu venit net);

- scutirea completa a fermierilor de plata impozitelor si transmiterea acestora asupra renti pe care o primeau proprietarii funciari;

- liberalizarea comertului ecterior cu produse agricole si inurajarea exportului.

In scopul sustinerii convingatoare a programului lor, fiziocratii au elaborat un sistem de gandire corespunzator. Ideea centrala a unui asemenea demers a constituit-o “suprematia naturii”. Acest grup de ganditori a apreciat ca numai natura creeaza, munca omului avand doar rol transformator al bunurilor create – si inmultite – de natura. Iar locul unde natura este cea mai prezenta este agricultura; deci numai in agricultura se creeaza bogatie. Celelalte activitati nu pot decat sa transforme ceea ce creaza natura. Industria, comertul, transporturile, profesiunile libere au fost onsiderate “sterile”.

In “Istoria doctrinelor economice” Ch. Gide si Ch. Rist considera ca o data cu mercantilismul, epoca precedesorilor s-a incheiat; prin fiziocrati o alta incepe, cea a fondatorilor. Fondatori pentru ca: au creat opere originale prin care au oferit o viziune de ansamblu stiintei economice; au initiat, spre folosul acestei stiinte, instrumente de analiza moderne; au dat formularea cea mai desavarsita, pana la ei, teoriei circuitului economic; sunt promotorii unui suflu nou, condensat in inaripata lozinca, ce le apartine, a „laissezfaire-ului” si care va deveni emblema liberalismului de mai tarziu; si nu in ultimul rand, fiziocratii reprezinta prima Scoala economica organizata in adevaratul sens al cuvantului: un mentor (Fr. Quesnay), o doctrina impartasita (ordinea naturala), un crez (fiziocratia = puterea naturii), o revista (“Ephemerides du Citoyen”), un sistem notional si mijloace de analiza proprii (Tabloul economic). Pe acest temei fiziocratii s-au considerat si au fost recunoscuti ca primii ECONOMISTI. Clasicismul francez incepe cu ei. Seful de scoala a fost Fr. Quesnaz (1694-1774), cu lucrarile pentru acest domeniu - Tabloul economic.

Ca doctrina si politica economica fiziocratia a aparut, in principal, ca o reactie la mercantilism in sensul ca:

-imoralismul mercantilist ii opune o filosofie umanista si liberala;

-protectionismul este inlocuit cu liberschimbismul:

-bulionismului spaniol si imbogatirii prin bani sau comert ii opune o agricultura puternica, singura considerata creatoare a unui surplus;

-conceptiei mondoeconomice statice si jocului cu suma nula ii opune o viziune dinamica;

-libertatea schimbului si in general, libera circulatie a bogatiei se pot realiza in profitul tuturor;

-unui stat puternic si omniprezent ii opune un minimum de stat.

In mod curent, statul fiziocratilor avea urmatoarele functii: sa apere ordinea naturala si, in principal, atributul sau fundamental: proprietatea . Proprietatea este sursa libertatii. Daca acestea doua sunt garantate, ordinea naturala este „evidenta”. Accentul este pus pe proprietatea in forma personala privita ca „dreptul de posesiune asigurat si garantat de forta unei autoritati titulare” (Dupont de Nemours – Phzsiocratie). A fi proprietar, personal, desemna calitatea de a dispune, dupa propria vointa, de propriile posibilitati si „facultati”, de a urmari propriul interes si de a uza de roadele muncii.

Fiziocratii au criticat si respins voluntarismul mercantilistilor manifestat in ideea interventiilor statului in economie, inclusiv protectionismul vamal, deoarece erau convinsi ca mai presus de dorintele si vointa oamenilor exista in societate , deci si in economie, o ordine fireasca sau naturala care se impunea cu forta lucrurilor implacabile si care , daca era cunoscuta si respectata, asigura buna functionare a economiei si armonia dintre toate componentele societatii.

Dupa parerea lor, viata economica nu era arbitrara, nu se desfasura la intamplare, ci pe baza unor legaturi durabile, mai puternice decat vointa si sentimentele, inclusiv iluziile oamenilor, respectiv pe baza unor legi naturale. Pe temeiul acestor legi economice, fiziocratii au denuntat caracterul iluzoriu sau chiar daunator al masurilor de interventie a statului in problemele economice, de totala libertate a agentilor economici.

Ostilitatea fiziocratilor fata de mercantilisti i-a determinat sa respinga conceptia despre bogatie si sursa ei. Dupa parerea fiziocratilor, bogatia nu consta numai in bani, respectiv in metale pretioase, ci si in produsele utile care puteau satisface diferite trebuinte ale oamenilor. Bogatia nu putea fi creata in sfera circulatiei marfurilor, in comert, deoarece schimbul de marfuri presupunea echivalenta dintre ele sau dintre ele si bani, astfel incat nu putea apare un spor de avutie in comert. In opozitie cu mercantilisti, fiziocratii sustin ca bogatia sau avutia poate fi creata numai in sfera productiei, mai precis in agricultura. Prin aceasta ei au meritul de a-i fi obligat pe economisti sa acorde o atentie mai mare productiei si legilor naturale care o guvernau. Ei sustineau ca numai in aceasta ramura poate spori bogatia, sustinand ca toate celelalte ramuri ale economiei, inclusiv industria erau sterile, in sensul de incapabile sa asigure un spor peste cheltuielile de productie.