Fondul Monetar Internațional

Fondul Monetar Internaţional exercită un interes constant în lumea economică, a finanţelor şi a dezvoltării. Universitarii studiază rolul său în istoria sistemului monetar internaţional. Guvernele se interesează de contribuţia sa la marile probleme monetariste şi financiare internaţionale ale momentului. Presa urmăreşte deciziile pe care le ia şi observaşiile pe care le face referitor la ţările puternice. În sfârşit, conducătorii ţărilor în curs de dezvoltare examinează ajutorul pe care îl pot primi, precum şi politica propusă.¹

Preocupările pe plan internaţional în ceea ce priveşte reorganizarea relaţiilor internaţionale valutar-financiare apar încă din vremea celei de-a doua conflagraţii mondiale. Dată fiind această situaţie, în iulie 1944, are loc în Statele Unite ale Americii, în localitatea Brettton Woods(din statul New Hampshire) Conferinţa Monetară şi Financiară, eveniment la care au luat parte reprezentanţii din 44 de state.

Prin acordurile incheiate, Conferinţa a prevăzut înfiinţarea a două organisme, şi anume, Fondul Monetar Internaţional( FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

'' Sistemul ideal ar consta în mod sigur în fondarea unei banci supranaţionale care să aibă cu bancile centrale naţionale relaţii asemanătoare celor care există între fiecare bancă centrală şi băncile ei subordonate.''²

În ceea ce priveşte Fondul Monetar Internaţional, conferinţa de la Bretton Woods se încheie prin redactarea proiectului de statut, care va deveni text de referinţă pentru funcţiile sistemului monetar internaţional. Marile orientări date FMI-ului la sfârşitul acestei conferinţe, în linii mari, sunt şi astăzi valabile.

Fondul Monetar Internaţional îşi începe activitatea oficială la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, F.M.I a obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, însă ONU nu poate interveni în mod direct în activitatea acestuia.

Atunci când la Bretton Woods, toţi participanţii s-au reunit, aveau în memorie profunda dezordine economică dintre cele două războaie mondiale, mai ales marele crah al Wall Street-lui din 1929(Marea criză s-a declanşat atunci când un colaps financiar din SUA a atras după sine o criză economică mondială. Scăderea producţiei, numărul mare de şomeri şi-au pus amprenta asupra anului 1930, având consecinţe politice de lungă durată. Fraze precum ''Joia Neagră'', ''Lunea Neagră'' şi ''Marţea Neagră'' sunt folosite pentru a descrie acest colaps financiar), teribila depresiune economică şi mizeria sociala care i-au urmat. Toţi încearcă să răspundă aceleiaşi întrebări: prin ce mecanism internaţional se poate evita revenirea la teribilele condiţii economice şi implicit sociale care au precedat cel de-al doilea război mondial?

Pentru a evita instalarea dezordinii monetare internaţionale Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie decid să pună fundamentele unui nou sistem capabil să asigure stabilitatea în economia mondială de dupa razboi. ''Statele Unite, la iniţiativa preşedintelui F.D.Roosvelt, îşi asumă rolul de lider în pregatirea noii organizaţii şi, după aparenţe, pe acela de lider in pregătirea unei noi ordini economice mondiale, atitudine inversă izolaţionismului de dupa primul război mondial.''¹

SUA avansează mai multe obiective. Pe de o parte urmăreşte reinstalarea stabilităţii schimburilor şi împiedicarea unei reîntoarceri la devalorizări competitive şi, pe de altă parte, crearea unui mecanism de asistenţă finainciară pentru a ajuta ţările ale caror balanţe de plaţi sunt deficitare, astfel încât dificultăţile temporare să nu antreneze o revenire la protecţionism.²

Încă din 1941, când războiul era în plină desfaşurare, 2 oameni pregătesc,în parte, câte un proiect pentru instaurarea unei noi ordini economice şi monetare internaţionale- John Maynard Keynes( Marea Britanie) şi Harry Dexter White(SUA).