Fondul Monetar Internațional F.M.I.

Crearea F.M.I.

Înca din timpul celui de-al doilea razboi mondial, au aparut preocupari pe plan international privind reorganizarea relatiilor valutar-financiare internationale. În acest context, în iulie 1944, a avut loc în S.U.A., în localitatea Bretton Woods, Conferinta Monetara si Financiara la care au participat 44 de tari.

Prin acordurile încheiate, Conferinta Monetara a prevazut înfiintarea a doua organisme: Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare. Rolul principal în cadrul sistemului monetar international este detinut de F.M.I., prevazandu-se ca o tara nu poate deveni membru B.I.R.D. atâta timp cât nu este membru F.M.I..

Activitatea oficiala a F.M.I. a început la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, F.M.I. a obtinut statutul de institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite, dupa ce Adunarea Generala a aprobat Acordul încheiat de ECOSOC cu F.M.I. prin consultari si recomandari, însa Organizatia Natiunilor Unite nu poate interveni în mod direct în activitatea acestuia.

Statutul si obiectivele F.M.I.

Acordul a fost concretizat în 20 de articole, urmate de amendamente ulterioare(printre care, cel din 1968 a instituit DST-urile). F.M.I. i s-a stabilit un statut juridic, conform caruia acesta are o deplina personalitate juridica, un sistem de organe de conducere, un buget propriu si un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut.

Obiectivele principale ale F.M.I. sunt:

a) sa promoveze cooperarea monetara internationala prin intermediul unei institutii permanente, care sa constituie un mecanisc de consultare si colaborare cu tarile membre în probleme monetare internationale;

b) sa faciliteze expansiune si cresterea echilibrata a comertului international, aducându-si astfel contributia la promovarea si mentinerea unui nivel ridicat de folosire a capacitatilor de productie în toate tarile membre, la sporirea resulselor productive si la cresterea venitului lor national;

c) sa promoveze stabilirea cursurilor valutare si evitarea devalorizarilor monetare ca mijloc de concurenta internationala;

d) sa contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plati în ceea ce priveste tranzactiile curente dintre tarile membre si la eliminarea restrictiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comertului international;

e) sa puna la dispozitia tarilor membre fonduri valutare sub forma de credite pe termen scurt si mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balantele de plati externe ale tarilor membre.