Formarea prețului de echilibru

Pieţele agricole au jucat de-a lungul vremurilor un rol esenţial în apariţia şi dezvoltarea oraşelor, îndeplinind atât o funcţie socială, cât şi una economică. Rolul economic al pieţelor constă în folosirea lor ca loc de tranzacţionare a mărfurilor, ca sistem de referinţă al relaţiilor dintre cerere şi ofertă, ca mijloc de reglare a schimburilor dintre agenţii economici etc. Rolul social al pieţelor constă în aportul acestora la dezvoltarea economică a localităţilor în care sunt amplasate prin dezvoltarea infrastructurii şi sistemului logistic, prin crearea de locuri de muncă şi constituirea unor

puncte nodale de atracţie comercială a cumpărătorilor din localităţile din apropiere.

Tipologia pieţelor agroalimentare

Pieţele diferă în funcţie de organizarea materială a acestora, numărul şi natura socio-economică a operatorilor, stadiul la care se efectuează tranzacţiile etc. În literatura de specialitate există numeroase clasificări ale pieţelor agricole şi alimentare. Unii autori propun clasificarea pieţelor în funcţie de veriga circuitului de distribuţie în care se află produsul tranzacţionat, astfel există:

• Pieţe de producţie. Pe aceste pieţe vânzătorii sunt producătorii agricoli iar cumpărătorii sunt distribuitorii de gros sau detailiştii care au integrată şi funcţia de gros. Exemple de pieţe de producţie: pieţele de animale vii, pieţele de producţie de fructe şi legume, pieţele de licitaţie etc.

• Pieţe de gros. Pe aceste pieţe produsele trec din starea distributivă de gros în starea distributivă de detail. Vânzătorii sunt angrosiştii, iar cumpărătorii sunt detailiştii şi colectivităţile (restaurante, cantine etc.). Exemple: piaţa de gros de legume şi fructe din Bucureşti, pieţe tip cash&carry (distribuţie de gros cu plata cash).

• Pieţe de detail. Pe aceste pieţe produsele trec din starea distributivă de detail în consum, vânzători fiind detailiştii şi agricultorii, iar cumpărători consumatorii. Exemple: pieţele

ţărăneşti din oraşe şi localităţi rurale turistice. Deşi au deţinut o pondere redusă în comerţul cu produse agroalimentare, aceste pieţe au rezistat în perioada economiei de comandă. În prezent, ele se bucură de o imagine bună în rândul consumatorilor

datorită prospeţimii produselor pe care le oferă. Ele nu sunt, însă, standardizate şi organizate corespunzător, de aceea, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, ofertanţii prezenţi pe pieţele ţărăneşti nu vor putea comercializa produsele fără autorizaţii şi fără o inspecţie calitativă a produselor.

Alţi autori propun o clasificare a pieţelor agroalimentare în funcţie de localizarea produselor tranzacţionate în sistemul agroalimentar. Astfel, există patru categorii de pieţe:

• pieţele produselor agricole de bază, la nivelul agriculturii;

• pieţele produselor industriale şi alimentare, la nivelul industriei agricole şi alimentare;

• pieţele de consum, la nivelul menajelor;

• pieţele internaţionale, pentru fluxurile de importuri şi exporturi la nivel mondial.

Piaţa cerealelor face parte din prima categorie de pieţe – cea a produselor agricole de bază, piaţa făinii face parte din cea de-a doua categorie de pieţe – cea a produselor industriale şi alimentare, iar piaţa pâinii şi a produselor de panificaţie face parte din a treia categorie – piaţa de consum.

Caracteristicile pieţelor agroalimentare

Pieţele agricole au particularităţi ce ţin de specificul concurenţei, cerinţele consumatorului, gradul de atomizare a celor două categorii de participanţi, de faptul că agricultura îşi autoproduce o parte din input-urile necesare, de specificul produselor destinate consumului, de legăturile cu alte sectoare, de accentuarea procesului de internaţionalizare a pieţelor, de gradul de organizare economică şi socială a sectorului agroalimentar, de nivelul de dezvoltare economică a ţării etc. Piaţa agricolă se caracterizează prin instabilitate, insecuritatea aprovizionărilor, incertitudinea vânzărilor, fluctuaţii de preţuri, mari dezechilibre cerere-ofertă, acces diferit la pieţe şi la asigurarea securităţii alimentare pentru anumite categorii de populaţie Piaţa produselor agroalimentare prezintă anumite particularităţi ce ţin de specificul cererii şi ofertei.

Dintre caracteristicile cererii de produse agroalimentare amintim:

• cererea de produse agricole de bază este puţin elastică în raport cu preţurile, pe termen scurt, deoarece creşterile demografice şi modificările în modelele de consum alimentar sunt edificatoare doar pe termen lung. Consumatorii acordă o importanţă redusă unui supliment de produse agroalimentare în comparaţie cu alte produse. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru produse agroalimentare este estimat a fi cuprins între valorile 0,20-0,25, ceea ce înseamnă că preţul trebuie să scadă cu 40-50% pentru o creştere suplimentară a cererii cu 10%24. Inelasticitatea cererii se explică prin diminuarea

utilităţii marginale a consumatorilor manifestată faţă de prodúcele agroalimentare. Cererea de produse agricole este relativ stabilă dacă nu au loc creşteri semnificative ale veniturilor şi explozii demografice;

• cererea de produse agroalimentare este continuă, pe parcursul anului, în comparaţie cu oferta unor produse agricole (de origine vegetală), care este sezonieră. Această caracteristică influenţează formarea preţului pe piaţă, prin dezechilibrele ce se formează în anumite perioade ale anului.