Formarea Prețului în Condiții de Monopol

INTRODUCERE

Termenul de „monopol” derivă din combinarea a două cuvinte greceşti „monos” - unic şi „polein” - a vinde, deci, unic vânzător.

În structura oricărei economii de piaţă, pe lângă concurenţă, apare şi monopolul, fie ca o replică la concurenţă, fie ca o formă modificată a acesteia. În întelesul obişnuit – luat ca o replică la concurenţă – o întreprindere are situaţia de monopol atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramură, în prezenţa unui număr mare de cumpărători. Consecinţa fundamentală este următoarea: preţul nu mai este stabilit, prin jocul liber al forţelor pieţei, ca în cazul concurenţei perfecte, ci este fixat, împreună cu volumul producţiei, de însăşi firma producătoare. Prin urmare, o firmă pusă în situaţia de a fi monopolistă trebuie să fie singura care oferă produse pe piaţă fără alţi producători concurenţi (naţionali sau străini), iar produsul să nu fie substituibil.

Deci, monopolul reprezintă situaţia de pe piaţă a unui anumit bun a cărui ofertă este asigurată de o singură persoană sau firmă, produsul respective neavând substituenţi apropiaţi, iar furnizorul lui dispunând de posibilitatea îngrădirii accesului altor firme la ramura sau sectorul său de activitate.

Preţul de monopol face ca cererea să devină rigidă, împiedicând intrarea altor firme pe piaţă. Este un preţ discriminatoriu şi poate fi unul mare sau unul mic în funcţie de situaţie. Se remarcă mai frecvent monopolul regularizat, căruia guvernul îi permite un preţ ce-i aduce un profit rezonabil.

Capitolul 1

MONOPOLUL

1.1. Definirea monopolului.

Monopolul pur este piaţa unui bun sau serviciu care este oferit de un singur furnizor şi pentru care nu există un bun sau serviciu înlocuitor apropiat.

Monopolul pur poate fi privit ca un model teoretic, deoarece este neobişnuit să găseşti o firmă cu o cotă de piaţă de 100%.

Monopolul mai poate fi definit ca o firmă unică sau un grup de firme cu aceleaşi interese care controlează cel puţin 25% dintr-o piaţă.

1.2. Dezavantajele monopolului.

1.2.1 Discriminarea preţurilor. Discriminarea prin preţ este o strategie care constă în a vinde acelaşi bun la preţuri dierite, diferenţele de preţ nefiind asociate cu diferenţele de cost. Pentru a putea practica discriminarea prin preţ, monopolistul trebuie să fie capabil să împiedice revinderea produsului, fiincă astfel cumpărătorii care l-au achiziţionat la un preţ mai mic îl pot vinde direct altor cumpărători.

1.2.2 “Dublul atac la bunăstarea consumatorului”. Datorită puterii de piaţă, monopolurile au capacitatea de a mări preţurile şi restricţiona producţia în măsura în care bunurile substituibile nu sunt direct accesibile şi perfect comparabile consumatorilor. De aceea monopolul reprezintă un dublu atac la bunăstarea consumatorilor: surplusul acestuia se reduce şi creşte cel al producătorului. Are loc o diminuare a producţiei ceea ce reprezintă o pierdere de bunăstare pentru societate. În plus, când se sustrag concurenţei, monopolurile nu au preocupare pentru reducerea costurilor şi ameliorarea calităţii generând suficienţă şi ineficienţă managerială.

1.2.3 Preţul de piaţă este mai mare într-o piaţă de tip monopol decât într-o piaţă competitivă.

1.2.4 Calitatea redusă şi costurile ridicate. Din cauză că un monopolist nu este expus presiunilor concurenţiale convenţionale, calitatea bunului sau serviciului poate scădea din moment ce consumatorul nu poate cumpăra din altă parte. Se mai poate spune că monopolistul poate “duce o viaţă mai uşoară”, permiţând creşterea preţurilor, chiar dacă acest lucru nu este necesar.

Acestea sunt doar câteva cauze pentru care , în ţările democratice, legea interzice în mod formal situaţiile de monopol sau le acceptă în condiţiile unei stricte supravegheri.

1.3. Avantajele monopolului.

Deşi numeroşi specialişti recunosc argumentele contra monopolurilor, ei recomandă să nu se ignore şi unele efecte favorabile ale acestora.

1.3.1 Profitul de monopol poate deveni cel mai important motor al expansiunii şi progresului pe termen lung, datorită stimulentului pe care-l oferă celor care-şi riscă banii pentru a finanţa investiţii şi inovaţii. Profitul de monopol devine un stimulent şi o atracţie şi pentru alte firme ca să inoveze, să caute soluţii pentru subminarea monopolului prin noi produse şi tehnici.

1.3.2 Datorită forţei financiare şi tehnice, monopolurile pot aloca resurse mai mari pentru cercetarea ştiinţifică şi introducerea progresului tehnic, asumându-şi cu mai multă promptitudine risul acestor activităţi. Astfel, pot genera creşterea productivităţii şi reducerea costului mediu şi marginal, creând o bază favorabilă pentru formarea preţului de echilibru.

1.3.3 Prin forţa economică pe care o deţine, monopolul are stabilitate mai mare faţă de conjunctura nefavorabilă şi în competiţia cu partenerii externi. El conferă o mai mare stabilitate locurilor de muncă, eficienţei economice de ansamblu şi programelor investiţionale.

1.4. Tipuri de monopoluri.

Apariţia monopolurilor are la bază mai multe cauze. Totodată, ele îmbracă mai multe forme şi au diferite roluri şi funcţii într-o economie naţională. De aceea apare necesitatea ca încă de la început să se facă o tipologie a acestora, luând ca criterii principale formele monopolurilor şi cauzele care le dau naştere şi care contribuie la dezvoltatea lor. Punerea în evidenţă a principalelor cauze ale apariţiei şi menţinerii monopolurilor într-o economie de piaţă poate consitui de altfel şi o primă explicaţie a apariţiei acestora, domeniilor în care ele se dezvoltă, precum şi formele pe care le îmbracă.

În economiile de piaţă monopolurile îmbracă diferite forme, printre care menţionăm:

1.4.1 Înţelegerile secrete între marile firme. Concentrarea producţiei şi capitalului prin acumulări şi prin cumpărări şi fuziuni de întreprinderi şi firme pe linie orizontală şi pe linie verticală are ca rezultat reducerea numărului de firme concurente. Între acestea se realizează cu mai multă uşurinţă înţelegeri secrete pentru împărţirea pieţelor, stabilirea cotelor de producţie şi a mărimii preţului de vânzare a produselor pe piaţă.