Formarea și funcțiile prețului în turism

Capitolul 1. Preturile si tarifele in turism

1.1 Definirea preturilor si tarifelor

Pretul reprezinta un element fundamental al politicii de marketing turistic. Intervenind direct in dialogul dintre produs (serviciu) turistic si turist, pretul are un rol decisiv in optiunea cumparatorului, in decizia de cumparare. El ofera imaginea gradului de adaptare a activitatii economice a agentiilor de turism la cerintele pietei, de realizare a celor doua functii-obiectiv ale marketingului: satisfacerea nevoilor de consum si obtinerea unei eficiente maxime. O politica a preturilor si a tarifelor conforma conceptului de marketing turistic subliniaza ca preturile si tarifele sunt determinate de piata si nu de costurile individuale. In prezent, in practica turistica internationala preturile si tarifele pentru serviciile turistice se determina nu numai in functie de costul in valuta nationala a prestatiilor oferite, ci si in functie de suma pe care un turist strain o poate cheltui pentru calatorii. Astfel trebuie sa existe solutii adecvate de adaptare a volumului, diversitatii si nivelului prestatiilor la aceste tarife.

Fiind expresia baneasca a valorii sau utilitatii marfurilor, preturile sunt variabile ale mixului de marketing cu cele mai ample implicatii asupra mecanismului de functionare a pietei, inclusiv a celei turistice.

Formele de prezentare a preturilor sunt urmatoarele:

a) tariful reprezinta pretul propriu-zis al serviciilor de turism (de transport , de cazare etc.);

b) taxa reprezinta pretul dobandirii unui drept (folosirea unui spatiu de parcare) sau pretul unui serviciu special (cel de invatamant turistic);

c) onorariul este expresia monetara a valorii altor servicii, cum ar fi asistenta juridica sau medicala acordata turistilor;

d) salariul reprezinta pretul fortei de munca ocupate in turism;

e) comisionul se foloseste pentru a indica pretul serviciilor de intermediere;

f) cotizatia reprezinta pretul serviciilor furnizate de o organizatie (gen automobil-club), in schimbul caruia se dobandeste dreptul si avantajele de a face parte din ea;

g) chiria este pretul platit pentru a beneficia de un drept de folosinta (exemplu: o ambarcatiune);

h) dobanda reprezinta de fapt pretul unui credit;

i) impozitul este pretul unui privilegiu;

j) mita reprezinta pretul induplecarii unei persoane (a unui receptioner) pentru a-i facilita clientului ceva (obtinerea unui loc de cazare).

Desi notiunea de pret o inglobeaza pe cea de tarif, de cele mai multe ori cand se vorbeste despre preturi se are in vedere expresia monetara a valorii unor bunuri materiale (exemplu: bucatele oferite de un restaurant) iar cand se vorbeste despre tarife se are in vedere valoarea (obiectiva sau subiectiva) a unui bun nematerial (a unui serviciu).

1.2 Formarea si evolutia preturilor in turism

Formarea si evolutia preturilor practicate in turism sunt rezultatul actiunii unei multitudini de factori:

- caracterul complex si eterogen al produselor turistice (nu pot fi stocate in vederea unei utilizari viitoare, orice serviciu nevandut inseamna pierdere care nu mai poate fi acoperita ulterior);

- investitiile turistice sunt intensive in capital fix (peste 90%);

- calitatea prestatiilor turistice, care depinde de profesionalismul personalului angajat.

In consecinta, preturile produselor turistice se formeaza pe baza mecanismelor pietei, dar si in functie de particularitatile care le marcheaza evolutia in timp si spatiu.

Principalele trasaturi ale formarii si evolutiei preturilor in turism sunt:

1. Se constata existenta unui evantai foarte larg al preturilor pentru unul si acelasi produs turistic:

- caracterul sezonier al consumului turistic determina o nuantare puternica a preturilor in functie de momentul consumului (exemplu: uneori diferenta intre preturile practicate in sezonul turistic fata de cele din extrasezon poate ajunge la 30 - 40 %);

- localizarea ofertei in raport cu elementul de atractie turistica atrage diferentieri ale preturilor tot atat de puternice ca si cele impuse de sezonalitate (exemplu: intr-o statiune pentru practicarea sporturilor de iarna preturile pot inregistra diferente de pana la 40%, in functie de pozitia hotelului fata de partia de schi);

- un factor important al diferentierii preturilor in teritoriu este raportul de schimb valutar (exemplu: preturile platite de turisti in valuta tarii primitoare pot fi mai mari sau mai mici pentru acelasi produs turistic, in functie de cursul de schimb al valutelor tarilor emitatoare fata de valuta tarii primitoare);

- un alt factor il reprezinta gradul de concentrare a productiei (exemplu: s-a constatat ca acolo unde gradul de concentrare este mic, deci ne aflam in fata unui numar mare de producatori mici si mijlocii, pentru acelasi produs turistic preturile pot inregistra o gama foarte larga de valori);

- diferentieri apreciabile ale preturilor serviciilor turistice se pot face si in functie de tipul consumatorului de turism (exemplu: pentru aceeasi periada si produs, preturile pot diferi in functie de motivatia de consum turistic: tarifele de transport in general si cele de transport aerian in special).

2. In cazul serviciilor turistice inregistram, uneori, o evolutie relativ independenta de raportul cerere – oferta:

- piata turistica este „opaca”, adica dificil de apreciat spontan pe planul relatiei cerere oferta, atat de consumator, cat si de producator (exemplu: in turism pot interveni numeroase intelegeri intre producatori, ceea ce transforma libera concurenta in concurenta dirijata sau chiar in monopol);

- exploatarea unor resurse financiare turistice se poate realiza in conditii mai avantajoase, implicit cheltuieli mai mici. Diferentele ce se creaza pe aceasta cale permit unor producatori obtinerea unei rente diferentiale (exemplu: existenta unor plaje naturale intinse si usor accesibile; prezenta unor resurse de ape termale ce necesita cheltuieli mici de exploatare, a unei pante montane usor de amenajat pentru schi etc.);

- un producator de servicii turistice obtine o renta de monopol, cu consecinte asupra nivelului preturilor de vanzare (exemplu: lanturile hoteliere internationale care, prin mijloacele financiare de care dispun, desfasoara o campanie promotionala masiva ce le creaza o pozitie de monopol in sectorul serviciilor hoteliere si uneori chiar de transport);

- reglementari ale statului (directe sau indirecte) in materie de preturi turistice, micsorand si mai mult dependenta fata de factorii pietei, in primul rand cererea si oferta.

3. In turism, de multe ori, actioneaza si efectul limitat al preturilor asupra consumului:

- in decizia de cumparare a turistului variabila pret poate sa aiba o influenta moderata, slaba sau inexistenta (exemplu: in vacanta, turistul este dispus sa cheltuiasca mai mult, invingandu-si anumite bariere restrictive de ordin bugetar. El doreste ca cel putin o data pe an sa se simta bine, sa consume ceea ce ii place, detasandu-se de rigoarea propriu-zisa a preturilor).