Forme ale Fraudei Fiscale și Premisele Producerii Acesteia

CapI Frauda fiscală

I.1 Abordări ale noţiunii de fraudă fiscală

Frauda fiscala legală este utilizată frecvent ¬în ţările francofone( Franţa, Elveţia, Belgia), având o dublă semnificaţie. În primul rând ea desemnează subestimarea materiei impozabile prin anumite regimuri fiscale ( mai ales în cazul impunerii forfetare) dar şi acele procedee juridice care permit scăparea de impozitare fără a încălca legea.

Cel mai bun exemplu este dat de procedeul care s-a folosit în Romania la începutul anilor 1990 prin înfiinţarea “ în lanţ” sau “cascadă” a unor societăţi comerciale de către acelaşi patron imediat după ce o societate aparţinâd acestora ieşea din perioada de scutire de plată a impozitului pe profit. Astfel s-au creat mari goluri în bugetul de stat în acea perioada.

În cazul în care societaţile plătitoare de impozit îşi încetează activitatea într-un interval de timp mai mic decât cel pentru care sunt scutite de la plata impozitului de la data expirării perioadei pentru care se aplică scutirea de impozit, acestea au obligaţia de a vira la bugetul administraţiei centrale de stat sau la bugetele locale, după caz, impozitul pe profit calculat pentru întreaga perioadă de scutire.

Acest mod de reglementare a impozitului pe profit a făcut ca economia să nu-şi mai îndeplinească scopul instituirii şi facilitării fiscale întrucât a dus la generalizarea si escaladarea fenomenului evaziunii fiscale în economia românească.

Frauda ilegală este impusă de autorii care o folosesc prin simetrie cu frauda legală. Ea reprezintă încălcarea directă şi deschisă a legii fiscale şi nu acoperă decât frauda stricto senso. Frauda fiscala presupune, pe lângă violarea spiritului legii şi a intenţiei legiuitorului, o infracţiune directă şi deliberată a regulilor impuse pentru stabilirea şi plata impozitului.

I.2 Definirea fraudei fiscale în legislaţia unor ţări

Olanda: frauda fiscală reprezintă modalitatea conştienta prin care se acţionează pentru crearea unei declaraţii inexacte, a prezentării documentelor false sau refuzul de respectare a obligaţiei fiscale de a furniza administraţiei anumite informaţii necesare stabilirii sau controlului impozitului. În acestă ţară frauda fiscală se pedepseşte cu închisoarea ajungând până la 6 luni şi cu amendă.

În Luxemburg frauda fiscală îmbracă două forme ce sunt sancţionate în mod diferit:

1. frauda simplă este reprezentată de un caracter involuntar şi este comisă de “oricine , în calitatea sa de contribuabil, de mandatar sau ocupandu-se de afacerile unui contribuabil, ocazionează prin neglijenţă reducerea încasărilor fiscale, acordarea sau menţinerea nejustificată de avantaje fiscale.

2. frauda internaţională şi tentativa de fraudă internaţionala sunt pedepsite şi sancţionate identic:

-amenzi a căror sumă depinde de aprecierea discretionara a administraţiei şi nu sunt limitate prin lege ;

-pedeapsa cu închisoarea, maxim doi ani;

-privarea de drepturi civile şi politice se aplică doar atunci când cel în cauză a fost condamnat la cel puţin trei luni de închisoare.

În Irlanda acestă fraudă fiscală este definită ca fiind orice infracţiune fiscală savârşită cu voinţă deliberată de a se sustrage de la plata impozitului. Printre cele cinsprezece categorii enumerate de legea finanţelor pentru anul 1988, se regăsesc:

- stabilirea unei declaraţii inexacte sau conunicarea de documnete inexacte

- opunerea la controlul fiscal

- refuzul de a păstra sau de a furniza documnetele prescrise de lege

În Germania delictul de fraudă fiscală este cauzat omiterii, în plină cunoştinţă de cauză, de a dovedii administraţiei elementele care condiţionează stabilirea impozitului sau de a-i comunica informaţii inexacte, din moment ce aceste acţiuni tind să micşoreze impozitarea sau de a procura avantaje fiscale nejustiicate.

În Japonia, onestitatea fiscală este mereu ridicată, iar frauda fiscală face obiectul reprobării şi este calificată, ca şi crimă. Acesta este cercetată atât de către serviciile fiscale cât şi de către parchet şi poliţie.